Editorial

Unul dintre efectele paradoxale ale "transparentei" democratice este acela ca, favorizand raspandirea informatiei despre actiunile serviciilor secrete, despre activitatea sectelor criminale sau a retelelor teroriste internationale si despre comploturile politico-financiare, din fericire dejucate, ea alimenteaza apetitul pentru inventia de conspiratii.
Nu numai ca politica democratica a "transparentei" agraveaza sentimentul de neincredere, parand a dovedi cu fapte teooria conspiratiei, dar il mai si perpetueaza, facand din el un mod obisnuit de a percepe evenimentele.
"Publicitatea" democratica nu este niciodata indeajuns de lamuritoare pentru a elimina orice banuiala de manipulare.
Aducand totul la lumina, chiar si ceea ce este ocult, socitatea bazata pe informatie si comunicare izbuteste sa genereze o si mai grava neclaritate, sa creeze un necunoscut si mai apasator (fiind mai indepartat), sa dea de inteles, involuntar, ca realitatea este cu totul alta decat se vede sau ca "adevarul este altundeva".
Clarificarea asteptata ca efect al dezvaluirilor devine un mecanism de generare a neclaritatii.
In noua cultura de masa, un ochi cat de cat exersat observa, cu mare usurinta, dar in acelasi timp cu stupoare, prezenta unor subiecte care, pana prin anii 1970, erau apanajul unei extreme drepte hranite cu mitul politic fabricat pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea de catre teoreticienii contrarevolutiopnari, adica mitul complotului international la adresa civilizatiei crestine.
S-a creat astfel ideea unui complot masonic, apoi iudeo-masonic, totul in jurul legendei despre Iluminatii din Bavaria (ordin creat de catre Adam Weishaupt la 1 mai 1776), ulterior cunoscut la Illuminati.
"Conspiratia Iluminatilor" , o manevra subversiva avand ca scop instalarea unui "guvern mondial unic" este sistematic denuntata inca din epoca Revolutiei Franceze.
In fapt, este vorba doar despre un complot fictiv ai caror initiatori, conducatori si simpli agenti, infatisati ca membri ai unei puternice societati secrete, sunt, de fapt, o creatie a imaginatiei, mai exact a acelei capacitati de a fabula avand toate trasaturile delirului de interpretare si ale unei viziuni paranoice asupra lumii.
Cei care cred in conspiratii hotarasc astfel singuri de ce sa se teama, stimulandu-si astfel temerile.
Si pentru ca un secret nu exista fara un complot, secretul arv fi arma de care s-ar folosi cei care detin puterea de a spune sau de a nu spune.
In ceea ce transpare din aceasta uriasa masinatiune, functia cognitiva nu este exclus sa fie dublata de o functie afectiva cu efecte ambigue : explicatia aduce liniste si stimulare.
Acesta este imaginarul fundamental al ideii de complot.

Nu o fi nici o conspiratie, totul este fandaxie informationala, dar uneori lucrurile seamana teribil de bine cu o conspiratie. Vezi cum este impinsa Romania sa se imprumute de la FMI, care la randul lui se imprumuta de la japonezi.


La 2009-02-27 10:39:24, alwis46 a scris:

> Unul dintre efectele paradoxale ale "transparentei" democratice este
> acela ca, favorizand raspandirea informatiei despre actiunile
> serviciilor secrete, despre activitatea sectelor criminale sau a
> retelelor teroriste internationale si despre comploturile
> politico-financiare, din fericire dejucate, ea alimenteaza apetitul
> pentru inventia de conspiratii.
> Nu numai ca politica democratica a "transparentei" agraveaza
> sentimentul de neincredere, parand a dovedi cu fapte teooria
> conspiratiei, dar il mai si perpetueaza, facand din el un mod
> obisnuit de a percepe evenimentele.
> "Publicitatea" democratica nu este niciodata indeajuns de lamuritoare
> pentru a elimina orice banuiala de manipulare.
> Aducand totul la lumina, chiar si ceea ce este ocult, socitatea bazata
> pe informatie si comunicare izbuteste sa genereze o si mai grava
> neclaritate, sa creeze un necunoscut si mai apasator (fiind mai
> indepartat), sa dea de inteles, involuntar, ca realitatea este cu
> totul alta decat se vede sau ca "adevarul este altundeva".
> Clarificarea asteptata ca efect al dezvaluirilor devine un mecanism de
> generare a neclaritatii.
> In noua cultura de masa, un ochi cat de cat exersat observa, cu mare
> usurinta, dar in acelasi timp cu stupoare, prezenta unor subiecte
> care, pana prin anii 1970, erau apanajul unei extreme drepte hranite
> cu mitul politic fabricat pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea de
> catre teoreticienii contrarevolutiopnari, adica mitul complotului
> international la adresa civilizatiei crestine.
> S-a creat astfel ideea unui complot masonic, apoi iudeo-masonic, totul
> in jurul legendei despre Iluminatii din Bavaria (ordin creat de catre
> Adam Weishaupt la 1 mai 1776), ulterior cunoscut la Illuminati.
> "Conspiratia Iluminatilor" , o manevra subversiva avand ca scop
> instalarea unui "guvern mondial unic" este sistematic denuntata inca
> din epoca Revolutiei Franceze.
> In fapt, este vorba doar despre un complot fictiv ai caror initiatori,
> conducatori si simpli agenti, infatisati ca membri ai unei puternice
> societati secrete, sunt, de fapt, o creatie a imaginatiei, mai exact
> a acelei capacitati de a fabula avand toate trasaturile delirului de
> interpretare si ale unei viziuni paranoice asupra lumii.
> Cei care cred in conspiratii hotarasc astfel singuri de ce sa se
> teama, stimulandu-si astfel temerile.
> Si pentru ca un secret nu exista fara un complot, secretul arv fi
> arma de care s-ar folosi cei care detin puterea de a spune sau de a
> nu spune.
> In ceea ce transpare din aceasta uriasa masinatiune, functia cognitiva
> nu este exclus sa fie dublata de o functie afectiva cu efecte ambigue
> : explicatia aduce liniste si stimulare.
> Acesta este imaginarul fundamental al ideii de complot.
>
>