Pe vremuri, mishtokarii aveau o vorba : "in filozofii sa ne cordim, or' in ciorapi sa ne mirosim ?"; asta mi-a venit in minte cind i-am citit "episodul" al 9-lea al celebrului de-acum Gigi Vlasceanu. Mare suflet zace in acest om ! Si mi-a venit acest gind in minte ca o parafrazare, mai mult, a vechiului dicton, transformindu-l in : "ce vrei, vlascene ?, in saracie sa ne cordim, or' in ciorapi sa ne mirosim ?" Pentru ca saracia nu a devastat numai Romania, ci sugruma si pe amrata de America.
La caffetaria (asa se numesc locurile unde se maninca micul dejun sau masa de prinz in companiile americane) toate discutiile pe care le am cu colegii mei de lucru au o singura tema : cine pe cine a mai dat afara. In fiecare zi aflu ca-n orasul meu de resedinta, companiile se inchid ca umbrelele dupa ploaie; sute, mii si zeci de mii de oameni ramin fara slujbe. Metroul orasului, mai tot timpul gol, e plin acum pina la rafuz, autobuzele si-au marit numarul de cel putin patru ori, conform declaratiilor oficialilor, statul in care locuiesc o intins mina spre Obama cersind 250 de milioane de dolari peste noapte pentru ca nu are de unde sa plateasca shomerii ultimelor saptamini. Magazinele mall-ulilor sunt goale. Magazinele mici dar de firma ale acestor mall-uri si-au inchis gratiile si arata ca o casa bintuita de stafii. Tinerii nu se mai agata intre ei prin mall-uri, pentru ca parintii nu le mai dau cardurile ca sa-si cumpere - cica ! - un blug nou, asa ca ?, stau cuminti acasa la Nintendo si la MTV, care transmite incontinuu reportaje cu nu stiu ce negrese de 18 anisori, devenite vedete peste noapte, ale caror case din San Diego se intind pe zeci de acri de pamint, au oceanul in spate, palmieri adusi din South Africa, shase Rolls Royce-uri la scara, o camera numai din gold, unde se f... cu prietenii. Acesti copii isi urasc parintii deja pentru ca nu sunt si ei la fel precum cioara de la MTV.
Obama nu mai apare la televizor asa cum aparea inainte de investitura. Republicanii au uitat de Bush, si acum au devenit dintr-o data patrioti aparind - CULMEA nerusinarii - drepturile amaritilor, acuzind noua administratie de faptul ca a dus de ripa economia Americii, ca si cum n-am sti cine a facut-o, de fapt : Bush impreuna cu partidul conservator si cel republican. Obama este presedinte de-abia de trei saptamini. Nici nu stie pe ce coridor e WC-ul !
Masinile nu se mai vind. Toyota si Fordul au anuntat o scadere a vinzarilor de 24 si respectiv 49 %. Numai Hyundai-ul a profitat din vinzari, cu peste 6% in anul 2008, pentru ca preturile la masinile lor sunt absolut derizorii. O berlina costa cam 5500 pina la 6500 de dolari; aceeasi berlina, la Toyota costa 26 de mii de dolari. Si, culmea, Hyundai-ul da garantie la masinile lor "bumper to bumper" 100 de mii de mile ori 10 ani !, dupa ce revista Consumer Report ii clasificau pe cei de la Hyundai ca fiind cea mai dezastroasa companie de fabricat mashini ! Pe cine sa mai crezi ? Da !, Consumer Report. Aceasta revista este finantata de la guvern avind ca obiect al activitatii testarea produselor care se vind populatiei, pentru a da cumparatorilor o idee despre calitatea marfurilor pe care doresc sa le cumpere. Eu mi-am cumparat si-mi cumpar ceva numai si numai consultind aceasta revista la care sunt abonat de mai bine de 15 ani si niciodata nu am dat gres. Numai ca, in materie de masini, Consumer-ul a dat-o-n bara de tot. Hyundai-ul a vrut sa-i dea in judecata dar s-au oprit. Nu-i mai intereseaza deloc gilceava cu revista pentru ca americanii au dat buzna la dealer-ii Hyundai-ului si le-au golit curtile de rable.
In magazinele alimentare cumparatorii nu mai umbla cu cosurile pe rotile ci cu cele cu minere. Ba, culmea, s-au introdus alte tipuri de cosuri pe rotile, cu dimensiuni mult mai mici, pe jumatatea celor cu care ne-am obisnuit de ani si ani de zile. Lumea nu mai cumpara cite doua cosuri ci un cosh mic, si acela pe jumatate. Hainele nu se mai doneaza la Goodwill ci se poarta pina se rup. Lumea nu-si mai cumpara dispozitive de generat mirosuri la priza, pentru ca sunt scumpe si bugetul lor nu le mai permite sa cheltuiasca pentru casoaiele lor cite o suta de dolari pe aceste aparate de generat mirosuri; se poate trai si fara ! Reclamele de la radio si tv sunt expresive si oficializeaza saracia si-n America. Exista de luni de zile o reclama care imi face pielea ca a gainii; apare o blonda care-ti da un sfat nemaipomenit : sa-ti aduni ramsitele de bijuterii de aur de prin cotloanele casei, care si-asha zac acolo fara a fi intrebuintate, sa le arunci intr-un plic si sa le trimiti unui tip la o adresa, iar acesta iti va da bani cu care sa-ti achiti creditorii care te innebunesc cu telefoanele din cinci in cinci minute.
Obama anunta cu surle si trimbite ca planul sau de salvgardare a economiei are in vedere cheltuirea a jumatate din cei 815 miliarde de dolari in infrastructura cailor de comunicatii, adica : soselele si podurile Americii, care vor creea peste 3 milioane de job-uri. Vom lasa dracului placerea de a sta in birouri la aer conditionat si ne vom plasa pe higway-uri la nivelat asfalt si vopsit parapetzi ! Ne-am dat dracului !
Problema cea mare a economiei Americii si a celei mondiale este ca nu stim ce sa mai facem, catre ce sa canalizam efortul general. Inainte aveam razboaiele, stiam pentru ce ne sacrificam. Dar acum ? Ce facem acum ?, ca din celulare si computere nu se mai fac trilioanele. Ne trebuie ceva baban, cum ar fi, sa construim un metrou intre pamint si luna, sau sa facem o scara rulanta intre Marte si Pamint ! Ceva colosal care sa ne canalizeze toate energiile si eforutrile si sa spunem : Domnule, avem de lucru, trebuie sa ducem la bun sfirsit aceast aproblema; hai, suflecati-va minecile ca avem de lucru ! Progresul nu se poate face pe baza consumului. Cite televizoare sa mai fabricam, ca si-asa pretul lor a scazut in trei ani dela 10 mii flat monitorul la 800 de dolari ! Cite case sa mai construim ca si-asa nu mai avem de ce sa le construim ? Sunt pre amulti oameni pe planeta asta si nevoile lor nu mai pot fi acoperite pentru ca nu in acoperirea nevoilor oamenilor sta progresul ci in "altceva", ceva beyond imagination ! Something big, something extraordinar !, ceva in genul Holocaustului, ceva in genul hitlerismului, ceva in genul razboiului al doilea mondial. De-aia zic : am tot vorbit si tot vorbim de nucleara; pe-asta n-am incercat-o decit o data, asa din joaca ! Ce-ar fi ? ... Ceva-ceva trebuie facut ca sa avem motiv sa ne apucam serios de treaba ! |
Nr. 4454 de joi, 5 februarie 2009
Manuta (4007 afisari) 
