se prepara deodata cu piftia. Adica intr-o oala foarte mare se pune la fiert picioarele, coada si capul de porc dupa ce a fost foarte bine curatat de par ramas in urma parlitului si oparit pentru sanitizare. Se fierbe incet timp de 8 ore cel putin, asa am vazut la noi in casa pe vremuri. In oala se punea sare, boabe de piper si frunze de dafin, in anumite zone se adauga si zarzavaturi ca pentru supa, dar nu de unde eu provin. Dupa s-a fiert la perfectie si deja in oala tremura bucatile, incet se scotea capul si restul de material si se impartea in farfurii ceea ce era de piftie, iar restul netaiat intr-un castron pentru toba.
In piftie intra picor, coada si ureche, se pastra ureche si pentru toba!!! Carnea de pe cap se curata de pe oase fara efort ca era bine fiarta si cu atentie aleasa
bucatile sa nu intre si oscioare in toba. Se adauga usturoi ras sau pisat si in piftie ca si in toba, se strecura zeama din oala si se impartea in farfurii si erau lasate sa raceasca iar la solidificare se presarea cu boia pentru culoare.
Restul de comestibile de pe capul de porc se amesteca cu un pic de zeama din oala, se condimenta cu boia si sare daca mai era necesar si se umplea in stomacul extrem de bine curatat iar limba intreg se punea ultima in mijlocul balonului. Precis era intepat inainte de presat, pus la aerisit si pe urma la afumat. In acele timpuri la catolicii din Ardeal, toba NU era delicatese pe masa de Craciun. Ii venea randul candva in anul nou intr-o dupa amiaza geroasa dar in familia noastra era ceva generic de mancat ca si jumerii.
Piftia insa facea pe vedeta pe masa de Revelion ... cu otet sau lamiie.
|
Nr. 4419 de vineri, 19 decembrie 2008
Scantei in PDL (4101 afisari) 
