Editorial

Multumesc, prietene, sunt trist, nu resemnat. inca nu am chef de politichia fata de care ma cuprinde o scirba organica. Minunea lumii, zi de zi, in Slava Celui pentru care traim, ma incinta si natura spre care inclin sa ma afund imi spune ca soapta frunzei inca verzi in decembrie e o speranta spre clipe de bucurie. Voi reveni.

La 2008-12-07 22:50:10, gheorghe vlasceanu a scris:



Multumesc, prietene, sunt trist, nu resemnat. inca nu am chef de politichia fata de care ma cuprinde o scirba organica. Minunea lumii, zi de zi, in Slava Celui pentru care traim, ma incinta si natura spre care inclin sa ma afund imi spune ca soapta frunzei inca verzi in decembrie e o speranta spre clipe de bucurie. Voi reveni.


_________



Vine-o varsta, vine-o veste,
Vine-o vreme, vine-o vama,
Vine-o voce, vine, cheama :
Cheama ziua, cheama ora,
Cheama clipa tuturora,
Cheama, pleaca, vine, este...


Am obosit sa mai sper, nene Gigele si sunt singur, fara mine si fara scapare. Alunecam pe toboganul vietii fara speranta si fara trecut. Suntem doar niste pareri. Nimic nu ne mai mingiie sperantele. Lumea e din ce in ce mai insingurata. Cu cit suntem mai multi cu atit suntem mai singuri. Ne-am saturat de noi. Ne-am inciinat si ne stinjenim unii pe altii. Am devenit mushte. Sa ne fi trintit usha in nas Dumnezeu ? Sa fi ramas afara ? ,,Doamne, Doamne, deschide-ne noua !" ,,Nu-mi vad chipul Meu in voi !" ... Nu mai avem chipuri, nene Vilcene, nu mai suntem oglindibili, oglinzile nu ne mai reflecta, nu mai au ce; am cazut din noi si, culmea, ne credem din ce in ce mai importanti. Cuvintul cacat nu ma mai sperie. Totul se naruie inlauntrul nostru. Ne-ajunge cit am fost; ne-ajunge cit ne-am zbenguit. Jolly-jockerul sta sa bata gongul, fara mila. Alt act, alti actori, o singura piesa. Dumnezeu ne-a dat o secunda. De ce ? Unde duce acest drum si de ce trebuie sa mergem pe el ? Ce este dincolo de nimic ?

Sa traiesti prietene