Dupa ce citesti acest editorial de un lucru poti fi sigur : orice nefericire musai trebuie sa se descarce ca un trasnet in paratrasnet pe chelia lu' Basescu. Daca ne bat pantofii la degetul mic, de vina e Basescu; daca gagica pe care o ochim nu ne da avansul la care visam, tot Basescu e de vina, 'r-ar mama lui a dracului; daca toamna nu mai e ca toamna, tot Basescu e de vina, cheliosu' dracului; daca pierdem banii la loto si ne intoarcem la tocanita noastra de cartofi cea de toate zilele, tot Basescu e de vina, 'tu-l in aripa ! Basescu e de vina pentru tot si pentru toate. Noi, astia, multi si anonimi, suntem doar victime. Suntem nefericiti, domnule, si nefericirile noastre le luam cu noi la capsuni, sau pe strazile Spaniole dupa "clienti", sau la Roma la spalat de vase sau ingrijit de batrini; iar aceste nefericiri devin florile sperantei cind trecem granita in autobuze cu air coditioning ... dar numai pentru o saptamina, pentru ca, o data ce ajungem la locul mult visat, ne dam seama ca de fapt am scapat de dracu si am dat de tac'su.
Unde se pacaleste Octavian este faptul ca cei care se intorc mai plouati decit au plecat arata asa din cauza, nu a faptului ca-si regasesc tara urita sau perceputa ca locul nefericirilor lor, ci pentru ca se simt tradati, se simt pacaliti, se simt deznadajduiti datorita faptului ca acele locuri mult visate si datatoare de speranta nu arata cu nimic mai fericite decit plaiurile natale. Nu exista in lumea asta ceva mai datator de sperante ca pamintul tau natal. Asta nu intelege shucaritul de Octavian. Gilceava din capul lui are un singur leac : tuica. Si acelasi leac il au la dispozitie si spaniolii, si francezii, ai italienii, ai olandezii si chiar norvegienii lu' lil, dar, bineinteles fiecare contrafacut din prunele lui autohtone.
Si Romania este pamintul fericirii. Pentru arabii care scapa din iadul deserturilor lor si vin sa-si deschida bishnitzuri cu duiumul la noi, cordindu-ne si femeile in timp ce noi culegem cabshuni in Andaluzia, Roumanie e "terre du harmonie" ! Totul depinde de perceptie. Perceptia, futu-i mama ei, asta ne omoara si din asta scoatem editorialu' nostru cel de toante zilele. |