Externe

...intr-o sectie pe care-o vizitam mai rar, cladire mare, mii de angajati, etc...
Vine la mine o cucoana trecuta de 50 ani, mica, grasa, cu parul neingrijit in toate directiile si cere sa-mi vada ecusonul de angajat pe care-l purtam cu totii la piept, intrebandu-ma cu cine sunt eu acolo?
Nu m-am putut abtine si i-am raspuns ca fac parte din cercul local Al Queda
si ma aflu intr-o misiune de extragere de date.
O priveam cum i se maresc pupilele si ii cade mandibula, concomitent,
cred ca daca nu ma opream s-o linistesc, facea un stop cardiac, inainte de-a apuca sa cheme "security".
Cam asta-i dragi colegi mentalitatea americanului care s-a lasat spalat la creier dupa 11 Sept., de catre chiar trompetistii celor care le-au facut-o.
O tara in care in anii '90 mai puteam aprecia libertatea nestingheriti, s-a transformat intr-o abominatie in care esti privit cu suspiciune daca cari un rucsac, fotografiezi poduri si cladiri care dealtfel sunt obiective turistice, o tara in care la metro esti bombardat cu indemnuri preinregistrate de a-ti spori vigilentza impotriva inamicului in cel mai pur stil comunist, una in ale carei aeroporturi esti descaltat, iradiat si umilit ca vita care-ai ajuns supunandu-te la acest tratament fara cracnire.
Eu unul m-am saturat si-am votat cu picioarele. Pana si ultimul zbor inapoi l-am efectuat din Canada, unde am fost tratati mai omeneste.
Cand m-a intrebat la granita Canadei agenta de serviciu de ce zbor din tara ei, i-am raspuns "because I'm treated better by your folks", a zambit larg si ne-a data pasapoartele inapoi.