Editorial

"-La multi ani, Inaltimea Voastra, sa va fie fericirea deplina! zise baritonal Musafirul, cascand un zambet profesionist pana la urechi
-Si Dumneavoastra Excelenta, sa va mearga cat se poate de bi-bine! raspunse cu oarecare efort Gazda, mototolindu-se intr-o grimasa plina de bunavointa surazatoare. Ma bubucur ca va avem astazi intre noi!
-Si pentru mine e o cinste si o placere ca m-ati invitat! - si aici Musafirul, sculat de pe un fotoliu nobil, astepta ca augusta Gazda sa-i clincheteasa pocalul de sampanie. Melancolia unor vremi apuse strabatand pe fereastra incastrata cu brocart, Musafirul tusi nitel de un soi de emotie, in timp ce Gazda, cu statura chipesa dar vesteda, cauta alte cuvinte amabile pe care sa le balbaie in acel salon daurit, plin cu mumii ilustre ce se foiau aniversar. Se mai intretinura cateva momente despre vremi, despre actiuni culturale si de binefacere, despre poticnelile guvernului, despre scandaluri, concerte si colectii de timbre, despre dezvoltarea uluitoare a Capitalei in zona de Nord, totul in cuvinte putine, dar dichisite.
-He-he! zise Gazda, cu o afabilitate usor acrisoara, mi-aduc aminte cum m-ati titinut la aeroport, si chiar m-ati a-alungat inapoi, destul de ra-ratoit!
-Asa a fost! se scuza, cu alt zambet generos, Musafirul, situatia politica era de asemenea natura ca orice complicatie pe acea vreme cand statul nu se asezase deplin putea sa slabeasca noua noastra democratie, care, dupa cum stiti, nu era inca restutitiva.
-Si dede ce sa nu fie, ca doar unele asezaminte, consolidate de istorie, raman impre-prescriptibile, vru sa fie gales Gazda. Si apoi veneam sa vavad morminte, nu sa ma amestec in sosocoteli electorale!
-Aveam de pazit bunul mers al Revolutiei care luase definitiv calea republicana!, chicoti Musafirul. Inaltimea Voastra s-a asezat abundent in cele din urma in drepturile sale civile si patrimoniale, cu sprijinul nostru. Desi, nici cand ne-ati parasit, n-ati facut-o chiar cu mana goala! si Musafirul ranji cu o bunavointa amicala. Eu am fost un simplu pazitor al ordinei, supus si devotat natiunii mele.
-Ati slujit foarte mumulta vreme un alt fel de ordine, daca se poapoate spune asa la acea oroare, observa Gazda strambandu-se. Ati fost chiar zezelos in acea didirectie! Poate va aduceti aminte!
-Eh-eh, asa a fost evolutia. Sa le zicem "ale tineretii valuri!" Mi se parea ca astfel iesim din tristul haos al razboiului spre o lume mai echitabila, mai bine oranduita, mai umana! Si Inaltimea Voastra a facut atunci pasi hotaratori in acea directie, chiar cu sprijinul alor mei, nu?
-Asa cerea momentul, salsalvarea tarii!
-De acord! Chit ca 150.000 de ostasi romani nu s-au mai putut salva, ci au impanzit cimitirele si Siberia, dintr-o intemperanta care... Dar sa lasam asta, sa ciocnim in sanatatea Inaltimii Voastre si a ilustrelor Voastre rude aici-de-fata! Ciocnira, dar Gazda observa:
-Desi e neneplacut sa-mi puneti in seama acele abuzuri ale unei Puteri dezlantuite ce n-a mai tinut seama de nimic, ci s-a cocomportat ca oourgie, pot sa zic si eu, ca Excelenta Voastra: ale tineretii valuri! Ne va judeca Dumnezeu, desi stiu ca sunteti un ateu incrancenat. Ori nu mai sunteti?
Musafirul isi facu buzele lotca si zise:
-Ale tineretii valuri, daca imi ingaduiti. Sunt convins ca stiti ce sunt acelea, chiar din familia Inaltimii Voastre, unde incartadele si cotiturile certate cu dumnezeirea s-au tinut lant. Si spunand asa, Musafirul facu o plecaciune galanta, parca tragand si cu ochiul.
-Cocotitura poate e mult spus, se revolta, de forma, Gazda. Toata tara a avut cocotituri, istoria a fost tot timpul cocotita. Bubunicul plecase intr-o parte, popoliticienii in alta parte! A fost subjugare, au fost dezastre, au fost socoteli gresite, tradari.
-Deh! Ale tineretii valuri! Ce sa mai zicem?
-Mutatii ciuciudate au fost cu duduiumul. Chiar Excelenta Voastra, ati ajuns dintr-un cocomunist fioros un gentleman liberal...
-Pardon, social-democrat!
-Ziceti liliberal! Si altii, de extractie foarte obscucura, s-au cocotat in fruntea bucatelor, caca niste cotcacari.
-Atunci si Inaltimea Voastra dintr-un fermier de gaini, daca imi dati voie sa va spun, ati devenit unul din proprietarii de frunte ai Romaniei, ratificat tocmai de acesti cotcari, pe o avere incomensurabila!
-Aani de zile, decenii, ati combatut cu inversunare pro-proprietatea, Excelenta! Straniu! Nu vi se pare?
-Eu speram ca ne-am inteles: "ale tineretii valuri!", Inaltimea Voastra! Politica e compromis. Compromisuri a practicat si Inaltimea Voastra la Budapesta!
-Fleacuri conjuncturale. Dar Dvoastra ati fafacut cu inspiratorul si zeul Dvoastra protector moa-moarte de om!
-Ca si Inaltimea Voastra! Daca nu va suparati.
-Dupa ce ati castigat candva aprecierea lui Stastalin! A bolsevicilor ab-abhorati!
-Ca si Inaltimea Voastra!
-Si pe urma ati luat un susut in partea dorsala!..
-Ca si Inaltimea Voastra!
-Atunci, La Multi ani! Deci "a-ale tineretii valuri"!? Funny! I'm glad indeed ca ne-am intalnit!..
-Am fost foarte onorat, mai zise zambaretul de profesie inclinandu-se, in timp ce ilustra sa Gazda se indrepta catre mumiile familiare.
Cele cateva milioane de victime ale valurilor tineretii stateau linistite sub pamant, neauzind niciun clinchetit." Everac

Nu !
Nici nuai cum , ca de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere , n'asa ?
Minte vreau sa zic !
Ca sa-mi pui mizeriile lui Rverac dupa ce ne-au silit la scoala sa cetim istoria dupa Roller mi se pare cam mult , n'asa ?

La 2008-09-02 23:17:38, gili a scris:

> Nu !
> Nici nuai cum , ca de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere , n'asa ?
> Minte vreau sa zic !
> Ca sa-mi pui mizeriile lui Rverac dupa ce ne-au silit la scoala
> sa cetim istoria dupa Roller mi se pare cam mult , n'asa ?

Tre' sa recunosti, daca reusesti sa te detasezi o clipa, ca dialogul este bine scris.
Ce'are Everac (Petru Constantinescu) cu Roller?

Cum ce-are? Mirosu.

A ta va fi Imparatia Ceriurilor , n'asa ?

La 2008-09-03 01:18:23, .... a scris:

> Cum ce-are? Mirosu.

Roller, si echipa de sub el, au avut unele merite printre numeroase rele. Ce-mi vine in minte imediat este faptul ca a terminat cu preamarirea Romei si afirmarea continuitatii daco-getice pe aceste paminturi. Al doilea tot la repezeala este prezentarea, desigur dintr-un singur unghi, a neajunsurilor "casei regale". Ar fi pacat sa dam dovada din nou de orbire si sa credem ca monarhia salveaza Romania - asa a crezut si Maniu - precum am crezut ca trecerea la democratie si capitalism rezolva instantaneu toate problemele reale si iluzorii. Parerea mea.
In schimb Everac are talent cu carul cel putin ca si ziarist ; nu i-am citit opera.