Un militian se plagea unui cunoscut, in timp ce mergeau cu autobuzul, ca nu are incredere in depanatorii de radio-tv, pentru ca ii inlocuiesc piesele bune cu altele mai proaste, chiar in fata lui si nu-si da seama.
Pai cam asa le faceam si eu celor care nu ma plateau bine si incercau sa ma fenteze. Inainte de '90 mai reparam televizoare, in timpul liber, la un service particular al unui cunoscut (numai de sarbatori, pentru ca in restul anului nu ne intreba nimeni de sanatate). Cand veneau muncitori de la caminul de detasati, sau soferi de autocamioane mari (DAC-uri), daca ceream dupa reparatie 200 lei (la banii de atunci), ei ne dadeau 300 si ne mai lasau si o canistra cu motorina sa ne facem focul acolo. In schimb cand veneau din astia cu functii mari (directori), invatati sa nu plateasca si sa le faca altii pe gratis, nu ne dadeau nici macarun leu in plus. Stabii apelau la tot felul de ciumeti (subalterni) ca sa nu plateasca, care le moroiau bine de tot televizoarele, pentru ca isi bagau mana in reglaje, si cand vedeau ca nu o scot la capat pe gratis veneau la noi. Munceam mult mai mult, ca sa reparam in primul rand ce stricasera altii.
De obicei le mai inlocuiam niste piese, la misto, pentru ca stiam ca sunt scarbosi.
Mie imi placea sa le iau integratul din calea comuna (A240D), de fabricatie RDG si sa-l inlocuiesc cu echivalentul romanesc (TDA440P), uneori chiar cu unele nemarcate (cu parametri redusi). Surpriza a fost sa constat ca cele romanesti erau mult mai bune si intotdeauna televizorul era mai sensibil, asa ca eu nu ieseam in castig, dar imi placea sa fac colectie de integrate RDG-iste.
Tot asa este si cu IT-istii care nu sunt respectati de sefii lor si platiti necorespunzator. Isi fura caciulile unii la altii. |
Nr. 4325 de luni, 1 septembrie 2008
In slujba mafiei (2679 afisari) 
