Social

silviana
2008-06-27 05:32:09

incredibil tupeul in stil mafiot,

de la mituire pina la amenintari,se poate prevedea ce consiliere sint capabili acesti incalificabili ipocriti sa acorde,un fel de,lasa ca nu ti s'a intimplat nimic rau,acum esti femeie si mama,iar noi sintem parintii tai adevarati,spirituali si ai sa vezi ce bine va fi,ca noi iubim copilul!?!? si ai toata viata inainte...de a o trai,copile!!!,si asa in aceasta lume bezmetica si dezechilibrata,dar in care totusi trebuie sa distingi si sa deosebesti adevarul de minciuna,binele de rau,iubirea de ipocrizie,nu e imposibil,respinge minciuna si iubeste Adevarul,iar EL te va invata,dincolo de religii inselatoare si oameni de tot felul,credinta in EL este adevarata aparatoare,educatoare,crescatoare si facatoare de om adevarat dintr'un copil,un om rational,constient,responsabil,mai trebuie adaugat acestui copil,victima nevinovata a mult prea multor exponenti ai unei lumi superficiale,iresponsabile si ipocrite pentru a se mentine asa cum e si din ce in ce mai mult asa,cu ipocritii vocali,cu tupeul/virfuri de lance indreptate impotriva Adevarului,orbi si surzi fata de EL,grabiti sa transforme raul in bine si minciuna in adevar,ademenind,inselind,amenintind,profitind de chipul de om pe care il au,pentru ca asemenea ipocriti au mai consiliat pe cineva,o tinara,au consiliat'o,au tratat'o pina au omorit'o,medici si bisericosi corupti si ipocriti,ultimii pe lista la a avea dreptul sa deschida gura vicleana,mincinoasa si criminala cum le este mintea cu memoria scurta,au si uitat,au si crezut ca a fost uitata crima lor,asa ceva nu se uita,daca nu cumva si'au zis,sa anulam crima veche cu asta noua,din 2 crime ne alegem cu o viata a noastra,minunata si facatoare de minuni,numai sa o nasca a 2a aleasa si minunatei,bestialei ii vom face noi un viitor cum nu s'a mai vazut.

sty
2008-06-27 12:16:44

Re: incredibil tupeul in stil mafiot,

Poate ar fi riscant sa lase copilu la popi , nu se stie niciodata... :(

La 2008-06-27 05:32:09, silviana a scris:

> de la mituire pina la amenintari,se poate prevedea ce consiliere sint
> capabili acesti incalificabili ipocriti sa acorde,un fel de,lasa ca nu
> ti s'a intimplat nimic rau,acum esti femeie si mama,iar noi sintem
> parintii tai adevarati,spirituali si ai sa vezi ce bine va fi,ca noi
> iubim copilul!?!? si ai toata viata inainte...de a o trai,copile!!!,si
> asa in aceasta lume bezmetica si dezechilibrata,dar in care totusi
> trebuie sa distingi si sa deosebesti adevarul de minciuna,binele de
> rau,iubirea de ipocrizie,nu e imposibil,respinge minciuna si iubeste
> Adevarul,iar EL te va invata,dincolo de religii inselatoare si oameni
> de tot felul,credinta in EL este adevarata
> aparatoare,educatoare,crescatoare si facatoare de om adevarat dintr'un
> copil,un om rational,constient,responsabil,mai trebuie adaugat acestui
> copil,victima nevinovata a mult prea multor exponenti ai unei lumi
> superficiale,iresponsabile si ipocrite pentru a se mentine asa cum e
> si din ce in ce mai mult asa,cu ipocritii vocali,cu tupeul/virfuri de
> lance indreptate impotriva Adevarului,orbi si surzi fata de EL,grabiti
> sa transforme raul in bine si minciuna in
> adevar,ademenind,inselind,amenintind,profitind de chipul de om pe care
> il au,pentru ca asemenea ipocriti au mai consiliat pe cineva,o
> tinara,au consiliat'o,au tratat'o pina au omorit'o,medici si
> bisericosi corupti si ipocriti,ultimii pe lista la a avea dreptul sa
> deschida gura vicleana,mincinoasa si criminala cum le este mintea cu
> memoria scurta,au si uitat,au si crezut ca a fost uitata crima lor,asa
> ceva nu se uita,daca nu cumva si'au zis,sa anulam crima veche cu asta
> noua,din 2 crime ne alegem cu o viata a noastra,minunata si facatoare
> de minuni,numai sa o nasca a 2a aleasa si minunatei,bestialei ii vom
> face noi un viitor cum nu s'a mai vazut.
>

Artistul2007
2008-06-27 14:10:20

Marturie dupa un avort ...Loredana

Marturie dupa un avort ...
Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata...eram inca la liceu ultimul an... i`am dat vestea prietenului mei speram ca-mi va spune sa il pastram .. dar din pacate nu a spus asa...ma obliga intr-un fel..sa fac avort ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa ii oferim si alte chestii...intr-un final am acceptat...in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta si m-a lasat singura ...timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori ma rugam de ei ...dar nimeni nu vroia ... intr-un final am hotarat sa merg la ecograf ... era asa mic si dulce ... un ghemotoc de copilas ...iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos ... ca doamne ajuta...o sa am un copil minunat...nestiind ce vreau eu sa fac...prietenul in care am avut incredere si cu care am fost impreuna un an si ceva...m-a lasat singura...deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine ... nu avea stare ... l-am iubit mai mult ca orice...iar a venit ziua in care a aflat mama mea ...m-a dus la spital si m-au internat.. dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile(acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate .. mi-a dat prima tura de pastile ... nu simtisem nimic..dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu(se chinuia...era in ghearele mortzii) iar dintr-o data nu am mai simtit nimic...a murit copilasul meu ... a treia serie de pastile ...mi-au provocat contractii...erau tot mai puternice...dupa cateva ore mi s-a rupt apa...si am nascut...am nascut copilul omorat de mine...iar in loc sa fie ca la o nastere...sa-mi dea copilasul in brate sa fiu bucuroasa...ei mi l-au luat...era mic inca...era mic de felul lui c-am cat palma...dar era bine...era fetita mea,alexandra...ingerul meu pe care nu il pot uita si nu il voi uita niciodata...dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o? de ce nu am tinut-o? mi se sfasie sufletul.Tot ce imi doresc acum mi-as da si viata sa o vad cum ar arata...sau sa o am iar in pantece...dak o pastram acum aveam 7 spre 8 luni.

NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda!

Loredana

Artistul2007
2008-06-27 14:11:21

Nicoleta

am facut un avort saptamana asta ...
nu vreau decat o chestie sa spun..am facut un avort saptamana asta-eram in 19 saptamani ..deja aveam lapte in sani si fatul misca..da nu mi-a pasat.eu vroiam avort si intr-un fel sau altul l-am facut.si nu imi parea rau pana am vazut ceea ce a iesit din mine..era un bebelus,,era mic,dar perfect..stiam de dinainte ca era si baietel..da nu ma asteptam sa fie un copilas in adevaratul sens al cuvantului..si era asa frumos..cel mai frumos copil pe care l-am vazut in viata mea..avea si par pe cap..si cel mai tare mi s-a rupt sufletul cand am observat ca statea inghemuit si isi tinea cordonul in brate ca si cum ar fi trecut prin mari chinuri.am indraznit sa ma uit mai atent la el..avea degetele..si la maini,si la picioare..un nasuc perfect..si i se vedea un zambet pe fata..si mai dureros era ca semana cu mine la gura..Astea le povestesc pentru toate femeile care fac avort ,in special dupa 3 luni. multe care fac..il fac,se ridica si pleaca..dar niciodata nu se uita la ce lasa in urma..eu acum sunt distrusa, din punct de vedere psihic si stiu ca niciodata nu voi mai fi la fel si ca niciodata nu voi putea saruta si alinta copilasul meu frumos, dupa care plang in fiecare seara.Poate voi mai avea copii dar nu pe el.

Nicoleta

Artistul2007
2008-06-27 14:12:11

Lumina e importanta!"

Lumina e importanta!"
Ma numesc A. Cristina si am 21 de ani, sunt casatorita de 1 an si acum 2 luni am ramas insarcinata. Nu imi venea sa cred, pentru ca imi doream din suflet un copil cu toate ca sunt foarte tanara. Intr-o seara a venit sotul meu acasa cu doua teste de sarcina si era foarte sigur ca nu sunt insarcinata. Am facut primul test si dupa 2 minute a iesit pozitiv, nu ne venea sa credem ca sunt insarcinata si am facut si al doilea test si a iesit tot pozitiv. Eu am inceput sa plang de fericire si ii multumeam lui Dumnezeu ca sunt insarcinata. Sotul meu imi zicea sa fac avort ca suntem prea tineri pentru a avea un copil si ca nu avem situatie sa il crestem, am inceput sa plang si vroiam sa mor in momentul ala. Soacra-mea a zis ca trebuie sa fac avort ca avortul nu e o crima. Plangem si ma rugam in fiecare zi la Dumnezeu sa imi dea putere sa trec peste tot si sa il lumineze pe sotul meu. Intr-o noapte am visat ca mi-a aparut un copil in fata si mi-a zis: "Mami,Lumina e importanta!", si de atunci am stiut ca e un semn de la Dumnezeu si m-am hotarat ca nu voi face avort orice s-ar intampla. Eu sunt in strainatate si mi-am sunat parinti si le-am zis ca sunt insarcinata, ei m-au sustinut si s-au bucurat cand au aflat ca voi fi mama. Acum sotul meu si-a cerut iertare si am hotarat sa pastram copilu si sa il crestem. In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat bebele si ca nu m-a lasat sa fac o prostie. Avortul este o crima pentru ca s-a dovedit ca la 18 zile de la conceptie ii bate inima la copil. Orice fiinta merita sa traiasca.

Artistul2007
2008-06-27 14:14:16

Stiam ca e o crima- Avortul se iarta prin spovedire

Imi este inca teama sa vorbesc despre asta. Am 22 de ani si in urma cu 2 ani am ramas insarcinata in urma unui viol. Nu-mi venea sa cred - aveam deja 6 saptamani de sarcina. La inceput eram incapabila sa gandesc limpede. Totusi stiam ca nu e de competenta mea sa decid intre viata si moarte. La inceput o prietena mi-a aratat compasiune si parea interesata de starea mea, dar dupa un timp mi-a zis ca nu mai are chef sa-mi asculte problemele. Eram dezorientata, deznadajduita si dezamagita. Am jurat atunci ca nu ma voi mai destainui nimanui, de teama sa nu fiu respinsa din nou. Dupa multe ezitari si ganduri de sinucidere m-am decis sa fac avort, desi nu eram pe deplin convinsa. Stiam ca e o crima.

Se apropia ziua programata pentru interventie. Am avut atacuri de panica; noaptea visam ca micutul pe care trebuia sa-l avortez ma intreba plangand de ce vreau sa o fac. Apoi ma trezeam uda de transpiratie. Scena aceasta imi apare deseori si astazi in minte. Nu pot scapa de ea. Imi amintesc fiecare detaliu.

Primul gand dupa ce m-am trezit din narcoza a fost: "Ce prostie am facut!" Apoi am inceput sa plang si nu m-am oprit toata ziua. Eram incapabila sa fac ceva. Simteam o nevoie imperioasa sa vorbesc cu cineva, insa am fost mereu respinsa. Asta m-a determinat sa ma gandesc la sinucidere. Dar o voce interioara imi spunea: "Nu te da batuta. Viata este prea pretioasa pentru a o distruge." M-am decis sa uit, sa alung din minte tot ce s-a intamplat si pot spune ca aproape am reusit. Doar cand vedeam copii mici sau femei insarcinate, imi intorceam capul. Nu puteam sa-i vad, ma simteam murdara. Ma gandeam cat de mare ar fi burta mea, daca ... Ma gandeam sa accept ideea ca sunt o criminala.

Dupa un an am ajuns la concluzia ca nu mai pot continu in felul acesta. Trebuia sa "iau taurul de coarne", si sa inteleg tot ce s-a intamplat. Mi-am procurat diferite materiale informative despre avort si am discutat cu alte femei afectate. Cu cat ma gandeam mai mult la cele intamplate, cu atat mai mult ieseau la iveala sentimentele pe care incercam sa le suprim. Mai intai m-a coplesit vinovatia, apoi am devenit mai irascibila si plangeam foarte des, inchipuindu-mi ca nu voi mai avea niciodata copii. Relatiile mele cu ceilalti s-au schimbat foarte mult. Am devenit precauta si critica. Asa am pierdut multi prieteni care nu mai puteau sa suporte accesele mele de depresie si tristete. Dar astfel am aflat si cine sunt adevaratii mei prieteni, cei are imi suporta toanele si momentele de tristete. Le sunt recunoscatoare. Stiu ca daca nu continui sa ma ocup de mine, ma voi distruge. Dupa atat timp inca ma simt vinovata.

Magda

Agentura
2008-06-27 16:40:01

Re: Artistule, lasa propaganda sectanta

E clar ca textele alea idioate pe care le postezi nu sunt scrise de femei. In orice caz, nu de femei care au trecut printr-un avort sau o nastere. Avea lapte cand era gravida? Bai caisa, lactatia se declanseaza abia dupa nastere, si de multe ori nici atunci imediat. Cat despre "dramele" pe care le traiesc "TOATE" femeile care au avortat, mai slabeste-ne. Bunica-mea a facut vreo 13 avorturi. Maica-mea doar vreo 9 pana sa ma aiba pe mine (si vreo 2 dupa). Nici una n-a ramas traumatizata. In epoca lui Ceasca, cand singura contraceptie era "calendarul", milioane de femei au ajuns la chiuretaj (de multe ori improvizat, in conditii improprii). Multe au avut intr-adevar probleme, dar nu din cauza atasamentului brusc fata de un fetus.