Magazin

fagarasanul
2008-06-22 22:51:07

Mona Bica - cultura generala ZERO!

Redactorii ZIUA ar face bine sa se abtina de la teme care nu le stapanesc.

De exemplu d-na Mona Bica greseste grav in acest articol. Principiul diadei pur si simplu nu poate fi opus principiului monadei in perioada antica, cel putin nu asa cum o face d-na Bica in nota sa de redactor.

Monada a existat ca un concept aritmetic in perioada antica (la neoplatonicieni). S-a transformat in concept metafizic abia in sec. XVII in lucrarile lui Leibniz. Insa cred ca s-ar cere prea mult de la un redactor de ziar cu studii medii sa se ocupe de astfel de chestiuni.

katty1
2008-06-22 23:57:30

Sigur ca iesirea in haul acela imens...

si negru impresioneza dar si infricoseaza si te face sa simti si mai apropiata conexiunea cu lumea luminii albe pe care tocmai ai parastit-o dar pe care o ai inca in fata. Se spune ca unii astronauti la revenirea pe Pamant au devenit religiosi. Cat despre cele doua forme ale energiei ma indoisc ca lumea antica avea cunostinta ca energia se poate transforma in masa si invers. Acesta este un concept nou al secolului XX dezvoltat in teoria lui Einstein E = mc*c

katty1
2008-06-23 00:02:59

Re: Sigur ca iesirea in haul acela imens...

La 2008-06-22 23:57:30, katty1 a scris:

> si negru impresioneza dar si infricoseaza si te face sa simti si mai
> apropiata conexiunea cu lumea luminii albe pe care tocmai ai
> parastit-o dar pe care o ai inca in fata. Se spune ca unii astronauti
> la revenirea pe Pamant au devenit religiosi. Cat despre cele doua
> forme ale energiei ma indoisc ca lumea antica avea cunostinta ca
> energia se poate transforma in masa si invers. Acesta este un concept
> nou al secolului XX dezvoltat in teoria lui Einstein E = mc*c
>


Nu e nimic
Si totusi e
E un adanc asemenea
Utarii celei oarbe.

Mihai Eminescu Luceafarul

AVP
2008-06-23 07:14:51

Planeta-Ou

Romanul Antimason
2008-06-23 08:22:16

Re: Mona Bica - cultura generala ZERO!

La 2008-06-22 22:51:07, fagarasanul a scris:


uiti esenta articolului

arata faptul ca meditatiile si extazul mistic se pot obtine foarte usor in spatiu extraplanetar
ceea ce este firesc si intuiam dinainte de a citi articolul acesta

e ciudat intr-adevar ca un ziar al civilizatiei ateiste de azi sa prezinte un articol cu aspecte spirituale, dar e binevenit pt cei ce vor sa cunoasca si altceva decat normalul



> Redactorii ZIUA ar face bine sa se abtina de la teme care nu le
> stapanesc.
>
> De exemplu d-na Mona Bica greseste grav in acest articol. Principiul
> diadei pur si simplu nu poate fi opus principiului monadei in perioada
> antica, cel putin nu asa cum o face d-na Bica in nota sa de redactor.
>
> Monada a existat ca un concept aritmetic in perioada antica (la
> neoplatonicieni). S-a transformat in concept metafizic abia in sec.
> XVII in lucrarile lui Leibniz. Insa cred ca s-ar cere prea mult de la
> un redactor de ziar cu studii medii sa se ocupe de astfel de
> chestiuni.
>

lradu
2008-06-23 09:30:03

Adevarul este dincolo de realitatea rutinata!

Este total adevarata experienta astromautilor!
Eu am avut o astfel de revelatie aici pe pamint!
Aceasta mi-a schimbat total viziunea despre viata!
Parte din univers era un copac, in care fiecare celula era un suflet, faceam parte din acea sfera-copac, comunicarea cu oricare fiinta "celula" era posibila!
E foarte greu de descris in cuvinte sentimentul pe care il ai!
Nici daca pui orgasmul la puterea infinit nu se compara cu acel sentiment!Ti se face un dor sa nu te mai intorci pe pamint :)) !
Pe urma din acel copac am fost ridicat mai sus cu o viteza de neimaginat, am fost luat in "brate" de o Fiinta care emana dragoste curata si infinta, iubirea mama-copil e infima in comparatie cu Dragostea Fiintei Superioare.
Pina in ziua de azi ma intreb daca acea fiinta este Dumenzeu!

As fi interesat sa cunosc mai multe persoane ce au avut revelatii, pentru a ne ajuta sa aflam mai multe despre ceste trairi.
Caut o comunitate care intelege aceasta realitate!

Lradu2000@yahoo.com

ionion
2008-06-23 10:43:34

Nu inteleg de ce cenzura romana

mi-a sters mesajul.
Nu era nimic scris impotriva originilor romanilor.

ursulamarquej
2008-06-23 12:05:17

Re: Mona Bica - cultura generala ZERO!

Artistul2007
2008-06-23 12:14:37

Se spune ca Budismul si yoga= idolatrie sau inchinare la diavoli

Artistul2007
2008-06-23 12:18:28

Recomand http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/

http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/

Artistul2007
2008-06-23 12:29:25

Calugarii budisti comunica cu diavolii?

http://www.razboiulnevazut.org/articol/75/Gheorgaki-din-Tibet
"Odata a venit in Sfantul Munte si umbla pe la manastiri un tanar in varsta de saisprezece-saptesprezece ani, pe care il chema Gheorgaki. La varsta de trei ani fusese dus de parintii lui la o manastire budista din Tibet, inaintase mult in yoga si ajunsese un vrajitor desavarsit putand sa cheme pe oricare diavol voia. Purta centura neagra si stia foarte bine karate. Cu puterea satanei facea tot felul de demonstrafii care pricinuiau uimire. Lovea cu mana pietre mari si le sfarama ca pe niste nuci. Putea sa citeasca si carti inchise. Spargea alune in palma, arunca cojile, iar miezul ramanea lipit de mana.

Niste monahi l-au adus pe Gheorgaki la "Panaguda", ca sa fie ajutat de Staret. Cand a ajuns acolo, l-a intrebat pe Staret ce puteri are si ce minuni poate face. Atunci Staret-ul i-a raspuns ca insusi nu are nici o putere si ca toata puterea este a lui Dumnezeu.

Gheorgaki, vrand sa-si arate puterea, si-a concentrat privirea spre o piatra mare care era la distanta si a facut-o bucati. Atunci Staretul a facut semnul crucii pe o piatra mica si i-a spus sa o sparga si pe aceea. El s-a concentrat, si-a facut vrajile lui, dar nu a reusit sa o sparga. Vazand aceasta, a inceput sa tremure, iar puterile demonice pe care credea ca le stapanea, neputand sparge piatra, s-au intors impotriva lui si l-au aruncat cu putere in cealalta parte a raului. Staretul a mers si l-a gasit intr-o stare jalnica.

Altadata, povestea Staretul, in timp ce discutam cu el, s-a ridicat deodata, mi-a prins mainile si mi le-a intors la spate. "Sa vina acum sa te scape Hagi-efendi, daca poate", mi-a spus. Am simtit aceasta ca pe o hula. Atunci mi-am tras putin mainile si l-am aruncat cat colo. Dupa aceea a sarit in sus si a vrut sa ma loveasca cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit langa fata mea, ca si cum ar fi intalnit o piedica nevazuta. M-a pazit Dumnezeu.

In acea noapte l-am oprit si l-am pus sa doarma in chilia mea. Dar diavolii l-au luat si l-au tarat pana jos in parau, unde l-au batut pentru nereusita lui.

Dimineata a venit intr-o stare jalnica, ranit, plin de spini si pamant si mi-a marturisit: "M-a batut satana pentru ca nu am putut sa te biruiesc""

Staretul l-a convins pe Gheorgaki sa-i aduca toate cartile lui de vrajitorie si le-a ars. Apoi l-a tinut putina vreme langa el si l-a ajutat cat timp acela a facut ascultare. Dupa aceea Staretul, interesandu-se sa afle daca Gheorgaki este botezat, a aflat chiar si biserica in care s-a savarsit botezul lui. Gheorgaki cutremurat de puterea si harul Staretului, voia sa devina monah, dar nu a putut.

Staretul folosea cazul lui Gheorgaki ca sa arate cat de mare este inselarea celor ce cred ca toate religiile sunt egale, ca toate cred in acelasi Dumnezeu si ca nu exista nici o diferenta intre monahii tibetani si cei ortodocsi.
"

alex dalaion
2008-06-23 12:35:06

Re: Calugarii budisti comunica cu diavolii?

Nu mai spun ca buddistii se lauda cu tobe stramoseti facute din piele de om si shiruri cu margele (un fel de rozariu) facute din oase de om.

La 2008-06-23 12:29:25, Artistul2007 a scris:

> http://www.razboiulnevazut.org/articol/75/Gheorgaki-din-Tibet
> "Odata a venit in Sfantul Munte si umbla pe la manastiri un tanar in
> varsta de saisprezece-saptesprezece ani, pe care il chema Gheorgaki.
> La varsta de trei ani fusese dus de parintii lui la o manastire
> budista din Tibet, inaintase mult in yoga si ajunsese un vrajitor
> desavarsit putand sa cheme pe oricare diavol voia. Purta centura
> neagra si stia foarte bine karate. Cu puterea satanei facea tot felul
> de demonstrafii care pricinuiau uimire. Lovea cu mana pietre mari si
> le sfarama ca pe niste nuci. Putea sa citeasca si carti inchise.
> Spargea alune in palma, arunca cojile, iar miezul ramanea lipit de
> mana.
>
> Niste monahi l-au adus pe Gheorgaki la "Panaguda", ca sa fie ajutat de
> Staret. Cand a ajuns acolo, l-a intrebat pe Staret ce puteri are si ce
> minuni poate face. Atunci Staret-ul i-a raspuns ca insusi nu are nici
> o putere si ca toata puterea este a lui Dumnezeu.
>
> Gheorgaki, vrand sa-si arate puterea, si-a concentrat privirea spre o
> piatra mare care era la distanta si a facut-o bucati. Atunci Staretul
> a facut semnul crucii pe o piatra mica si i-a spus sa o sparga si pe
> aceea. El s-a concentrat, si-a facut vrajile lui, dar nu a reusit sa o
> sparga. Vazand aceasta, a inceput sa tremure, iar puterile demonice pe
> care credea ca le stapanea, neputand sparge piatra, s-au intors
> impotriva lui si l-au aruncat cu putere in cealalta parte a raului.
> Staretul a mers si l-a gasit intr-o stare jalnica.
>
> Altadata, povestea Staretul, in timp ce discutam cu el, s-a ridicat
> deodata, mi-a prins mainile si mi le-a intors la spate. "Sa vina acum
> sa te scape Hagi-efendi, daca poate", mi-a spus. Am simtit aceasta ca
> pe o hula. Atunci mi-am tras putin mainile si l-am aruncat cat colo.
> Dupa aceea a sarit in sus si a vrut sa ma loveasca cu piciorul, dar
> piciorul lui s-a oprit langa fata mea, ca si cum ar fi intalnit o
> piedica nevazuta. M-a pazit Dumnezeu.
>
> In acea noapte l-am oprit si l-am pus sa doarma in chilia mea. Dar
> diavolii l-au luat si l-au tarat pana jos in parau, unde l-au batut
> pentru nereusita lui.
>
> Dimineata a venit intr-o stare jalnica, ranit, plin de spini si pamant
> si mi-a marturisit: "M-a batut satana pentru ca nu am putut sa te
> biruiesc""
>
> Staretul l-a convins pe Gheorgaki sa-i aduca toate cartile lui de
> vrajitorie si le-a ars. Apoi l-a tinut putina vreme langa el si l-a
> ajutat cat timp acela a facut ascultare. Dupa aceea Staretul,
> interesandu-se sa afle daca Gheorgaki este botezat, a aflat chiar si
> biserica in care s-a savarsit botezul lui. Gheorgaki cutremurat de
> puterea si harul Staretului, voia sa devina monah, dar nu a putut.
>
> Staretul folosea cazul lui Gheorgaki ca sa arate cat de mare este
> inselarea celor ce cred ca toate religiile sunt egale, ca toate cred
> in acelasi Dumnezeu si ca nu exista nici o diferenta intre monahii
> tibetani si cei ortodocsi.
> "
>

Artistul2007
2008-06-23 12:39:19

O TANARA MAMICA SI DRUMUL DE LA PACAT SI EREZIE LA LUMINA

Artistul2007
2008-06-23 12:51:56

O TANARA MAMICA SI DRUMUL DE LA PACAT SI EREZIE LA LUMINA

http://www.danionvasile.ro/blog/2008/03/28/o-tanara-mamica-si-drumul-de-la-pacat-si-erezie-la-lumina/
Cred ca trebuie sa ne ferim de yoga, budism, fengshui, rei ki, energie nu stiu cum si altele.

Un an mai tarziu, cunosteam un cuplu de tineri, care in loc sa vorbeasca despre discoteci si petreceri, vorbeau despre Dumnezeu, dar si despre niste lumi fascinante, paralele, despre misiunea Romaniei, despre extraterestri, despre yoga, despre reincarnarea marilor maestri si a marilor sfinti in Romania, despre cum toate religiile sunt cai spre acelasi mare adevar, despre cum fiecare om poate ajunge una cu Dumnezeu. Vorbe frumoase, vise frumoase, povesti frumoase… imi inaripau imaginatia. Toate dublate de o primire cu bratele deschise. Eram "iubita", eram "acceptata". Apoi a inceput sa mi se spuna ca eu sunt o aleasa, o sfanta reincarnata pentru marea misiune. Ooooo…, ce putea cere mai mult o fata de 19 ani? Orgoliul meu era consternat si incantat. incepusem sa cred si sa inghit absolut tot ce mi se spunea. Cand mi s-a spus ca chiar "conducatorul" acestui mic grup de "prieteni", este reincarnarea lui Iisus, revenit pe Pamant pentru judecata, aveam deja creierul atat de spalat, incat am acceptat fara rezerve. Dupa doi ani in aceasta companie, "vedeam" aure, "vorbeam" cu "spiritele" mortilor, testam chakre, faceam tehnici de yoga, magie "alba", credeam ca tot ce-i rau e bine si ca tot ce-i bine e rau, aruncam cu noroi in lucrurile sfinte. Mi-am vandut sufletul, iar cand m-au legat bine, au intors foaia. Am fost umilita, folosita, torturata psihic, fizic si moral in moduri inimaginabile, despre care inca mi-e greu sa vorbesc, si nici nu vreau, pentru a nu sminti pe nimeni. Am fost aruncata in pacate cumplite, pentru ca astfel, ni se spunea, ne putem smeri mai bine. si dupa un timp, pacatul a devenit insusi felul meu de a trai. Ba inca si pe multi altii i-am tras in pacat. Cu gura ajunsesem sa "propovaduiesc" ereziile si pacatul, viata mea intreaga era inglodata in pacate cumplite, in timp ce sufletul meu se tortura in chinuri groaznice. Am fost la un pas de nebunie, la un pas de sinucidere (oricum, m-as fi sinucis oricand, daca "gurul" ar fi cerut-o, chiar eram pregatiti pentru aceasta posibilitate). Dar, sufletul meu plangea. Eram rupta intre ceea ce mi se bagase in cap, si credinta mea profund interioara ca Dumnezeu inseamna Bunatate, Iubire, Curatenie. Aveam nevoie de cineva care sa-mi confirme ca acesti oameni nu sunt cine se pretind a fi, cineva care sa ma ajute sa ies de sub puterea lor malefica, pentru ca singura nu mai puteam. intr-o zi, m-am rugat cu disperare: "Doamne, te rog, ajuta-ma, ajuta-ma sa inteleg, sa vad care este adevarul, sa inteleg." si, da, Dumnezeu mi-a trimis pe cineva care m-a scos din aceasta secta. Cu puterea dragostei. Trecusera sapte ani de cand cunoscusem acel cuplu de tineri.

M-am trezit singura, insarcinata, umilita, haituita. Parasita de parinti, barbatul iubit, prieteni. De toti cei pe care cautasem toata viata sa-i multumesc. Parca deodata mi s-a infatisat inaintea ochilor toata greseala mea, tot pacatul meu, toata minciuna si inselaciunea. Nici macar copilul din pantece nu mi-l puteam iubi, caci vedeam in el minciuna si pacatul meu. N-am avortat pentru ca n-am indraznit sa pun si omorul pe lista pacatelor mele, dar as minti daca as spune ca nu mi-am dorit ca acest copil sa nu mai existe. As fi vrut sa alerg la preotul care ma spovedise, dar n-am facut-o, imi era ingrozitor de rusine. Toata sarcina si inca trei ani dupa nasterea baietelului meu, am trecut prin depresii cumplite. Cand copilul era foarte mic am fost la un pas de sinucidere. Nu-mi mai pasa de nimic. in secunda aceea, in intunericul cumplit din mine, undeva adanc in sufletul meu am simtit (altfel nu pot spune), o voce blanda, care imi spunea ca totul va fi bine. Scriu si plang, pentru ca mare e iubirea lui Dumnezeu, care il scoate pe pacatos si de pe buza iadului.
si daca va intrebati ce m-a adus la Ortodoxie… Daca toate ar fi fost bine dupa nasterea baietelului meu, poate ca m-as fi intors la viata de compromis si pacat. Dar copilul meu, inca de la nastere, avea noaptea cosmaruri, se speria din orice, se inchidea in lumea lui, refuza sa vorbeasca, a devenit chiar violent. si in sufletul meu de mama am stiut ca din cauza pacatelor mele e asa. si-am inceput sa ma rog la Dumnezeu cu toata puterea si sa-mi plang pacatele a caror urmare o vedeam in copilul meu. si amintirea blandetii preotului care m-a spovedit cu patru ani in urma m-a facut sa intru in biserici ortodoxe si sa ma rog inaintea sfintelor icoane. Apoi, Dumnezeu a randuit ca langa blocul nostru, sa se ridice o bisericuta in care slujeste un preot bland si plin de dragoste, care face ca duminica, la Sfanta Liturghie bisericuta noastra sa fie neincapatoare. Un preot care se umple de bucurie cand un copil ii intra in biserica, il ridica in brate si il binecuvanteaza si ne povatuieste pe noi, mamele grijulii sa ii lasam sa mearga oriunde vor ei, sa mangaie icoanele, sa aprinda lumanari…
si intr-o zi, mi-am luat inima in dinti, am cumparat un indreptar de spovedanie, am umplut multe, multe pagini, si cu prima ocazie in care am avut cu cine sa-mi las copilul, m-am dus si m-am spovedit la primul preot pe care l-am gasit dispus sa ma spovedeasca. si numai voi, cei ce v-ati intors la Dumnezeu puteti sa intelegeti bucuria, pacea si linistea din sufletul meu. Parca m-am intors cu adevarat acasa.
si daca va intrebati cum ne este azi, am sa va mai spun inca ceva. Chiar inainte de a ma spovedi, cateva zile la rand, tot auzeam despre minunile Sfantului Nectarie. Iar in ziua in care m-am spovedit, in biserica, in timp ce il asteptam pe preot, o doamna in varsta s-a apropiat de mine, spunandu-mi ca asa simte, ca Dumnezeu o trimite la mine, si printre altele, mi-a daruit Acatistul Sfantului Nectarie. Pe care de-atunci il fac in fiecare zi, iar copilul meu devine de la o zi la alta un ingeras cuminte, ascultator, sensibil, spre mirarea si uimirea multora.
Ma gandesc la acele cuvinte pe care le-am spus acum multi ani: "Vreau sa simt si dragostea oamenilor, nu numai a Ta, Doamne"… Azi spun "Lasa-ma Doamne sa simt numai dragostea Ta, ca de nimic altceva nu mai am nevoie".
iti multumesc Doamne, ca nu te-ai scarbit de mine atunci cand oamenii m-au lepadat ca pe un gunoi, iti multumesc pentru dragostea ta infinita.
Doamne Iisuse Hristoase, Maica Domnului, Sfinte Nectarie, Sfinte Stelian va multumesc ca ne protejati si ca m-ati calauzit inapoi, spre dreapta credinta.
Iertare imi cer ca am scris atat de mult. Aici e toata viata mea. Sa fie spre folos si altora. Caci si mie mi-a fost de folos sa citesc marturia lui Danion si a altora care au trecut prin ce am trecut eu, sa aflu ca Dumnezeu i-a primit cu bratele deschise atunci cand s-au intors. Doamne ajuta!

Artistul2007
2008-06-23 13:00:59

Re: O TANARA MAMICA SI DRUMUL DE LA PACAT SI EREZIE LA LUMINA

Multi prin yoga s-au apropiat de sinucidere care e pacat ingrozitor, satanism, si nebunie. Nebunii care au diavoli in ei, indracitii sunt considerati sfinti la yogini , asta e. Dumnezeu sa ne fereasca de pacate ingrozitoare. Rugaciunea spusa te poate feri de aceste pacate pe tine si pe apropiatii tai. Domane fereste de rau.

Artistul2007
2008-06-23 13:02:25

Re: O TANARA MAMICA SI DRUMUL DE LA PACAT SI EREZIE LA LUMINA

Pe de alta parte sa stii ca daca ai facut pacate ingrozitoare sa nu deZdajnajduiesti caci exista spovedania care iarta pacatele. Sa o folosesti ca e ca al doilea Botez.

Artistul2007
2008-06-23 13:06:45

Re: O TANARA MAMICA SI DRUMUL DE LA PACAT SI EREZIE LA LUMINA

Spovedania este Taina prin care credinciosul primeste de la Dumnezeu iertarea pacatelor marturisite duhovnicului cu zdrobire de inima si cu hotararea de a nu le mai face.

Taina Spovedaniei se mai numeste si Taina Pocaintei sau a Marturisirii.

Ea a fost fagaduita de Mantuitorul prin urmatoarele cuvinte, adresate apostolilor: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18.18).

Asezarea Tainei Pocaintei a avut loc, insa, dupa Inviere, cand Domnul a zis ucenicilor: "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, se vor ierta lor, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20,22-23).

Sf. Efrem Sirul asemana Pocainta cu "un mare cuptor care primeste intr-insul arama si o preface in aur, ia plumb si da argint".

Iar Sf. Isaac Sirul scrie: "Dupa Botez este Pocainta; ea este a doua nastere din Dumnezeu".

Spovedania are in mod deosebit doua efecte. Primul efect al Pocaintei este iertarea pacatelor si reasezarea celui ce s-a spovedit in starea harica din care cazuse, iar al doilea este usurarea si linistea sufleteasca.

Pentru ca Taina sa aiba aceste efecte, cel care se spovedeste trebuie sa faca o marturisire sincera, sa ia hotararea de a nu mai pacatui, sa aiba nadejde in mila si bunatatea lui Dumnezeu si sa-si indeplineasca epitimia sau canonul dat de duhovnic.

Orice pacat se poate ierta prin pocainta, oricat ar fi el de grav, dar si intoarcerea trebuie sa fie pe masura greselii.

Pacatul este un act de revolta impotriva cerului, este un act de mandrie, in timp ce marturisirea cere smerenie.

In Cuvantarea despre Puskin, Dostoievski scria astfel : "Smereste-te, om mandru, si inainte de toate frange-ti mandria ... De te vei birui, te vei smeri si vei deveni liber, cum nici nu te-ai fi inchipuit vreodata. Si vei incepe o lucrare mareata si-i vei face liberi si pe altii si vei vedea fericirea, caci viata ti se va umple".

Mantuitorul si-a inceput activitatea cu o chemare catre cei cazuti: "Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Matei 3,2). Plecand de la aceste cuvinte, Sf. Parinti invata ca "a-ti recunoaste pacatul este un mare dar al cerului, mai mare decat vederea ingerilor".

Pocainta este, de asemenea, singura posibilitate de a primi Revelatia dumnezeiasca si de a intelege cum a fost gandit omul, mai inainte de crearea lumii, in sfatul cel mai inainte de veci al Sfintei Treimi.

Un om care se caieste cu adevarat se poate ridica chiar pana la desavarsire, adica pana la "imparatia Luminii necreate", caci cei care sunt in Lumina, au trecut nu prin "usile groazei", ci prin "usile pocaintei".

Intr-adevar, marturisirea pacatelor este insotita de o anumita doza de rusine. Dar tocmai aceasta rusine, care pe multi ii retine de la Spovedanie, are darul sa ne impace cu Dumnezeu.

Taina Pocaintei este Judecata milostiva a lui Dumnezeu ce o face cu noi atunci cand mergem de bunavoie, ca sa ne marturisim pacatele.

Daca noi nu face aceasta, atunci ne prinde dreptatea dumnezeiasca, si deci ne pasc primejdii.

E bine sa se spovedeasca omul de la tinerete, nu doar la anii batranetii.

Dumnezeu iarta nestiinta, dar viclenia nu. Iar omul du ganduri viclene e acela care-si da cu toata voia tineretea dracilor, ramanand ca lui Dumnezeu sa-i dea o batranete distrusa.

Fericitul Augustin invata ca pocainta adevarata se cuprinde in doua miscari opuse ale inimii: una de ura fata de pacat si alta de iubire fata de Dumnezeu.

Atunci cand regele David a ucis pe Urie si a luat de sotie pe Batseba, femeia celui ucis, Dumnezeu a trimis la el pe proorocul Natan. Acesta i-a spus regelui pilda cu bogatul care in loc sa taie din turmele sale, a rapit saracului singura-i oaie si a pregatit-o oaspetilor sai. David auzind intamplarea a zis de bogat ca "e vrednic de moarte". Dar Natan i-a raspuns: "Tu esti acela".

Indata regele s-a rusinat si cu o adanca ura de pacatul facut a zis: "Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta ... Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut..." (Psalmul 50). Fara pocainta nu poate exista autocunoastere si nici descoperirea imparatiei din noi.

Cat este sub pacat, omul, ca si David, nu mai are puterea de a deosebi binele de rau. El are nevoie de cineva care sa-l trezeasca si sa-i mijloceasca vindecarea ce vine de la Dumnezeu. Si acesta este duhovnicul.

Pe langa ura fata de pacat, pocainta adevarata trezeste in om si sentimentul iubirii fata de Dumnezeu, atat pentru indelunga Sa rabdare, cat si pentru bunatatea Sa pe care ne-o arata.

Imparatul Teodosie al Bizantului avea uneori obiceiul sa judece pe cei care comploteau impotriva lui.

Dupa ce le aducea in fata toate dovezile vinovatiei lor si-i facea sa-si marturiseasca faradelegile, ei se asteptau sa fie osanditi la moarte.

Dar imparatul lua o alta hotarare si in loc sa-i omoare, ii lasa liberi, fara nici o pedeapsa.

Sf. Ambrozie, care istoriseste despre aceste lucruri, spune ca "Imparatul voia sa biruiasca prin dragoste, nu sa pedepseasca".

Asa si noi avem datoria de a iubi pe Dumnezeu, caci in loc sa ne pedepseasca si sa ne piarda, ne iubeste si ne iarta.

Artistul2007
2008-06-23 13:10:30

Re: O TANARA MAMICA SI DRUMUL DE LA PACAT SI EREZIE LA LUMINA

Despre ce zice un om ce a trecut prin moarte clinica si si-a revenit la viata.

Reactia tipica a unui om "luminat" al timpurilor moderne dupa ce intalneste personal realitatea vamilor, in cursul unei "morti clinice" (cu o durata de 36 de ore) poate fi urmarita intr-una dintre cartile deja amintite mai sus: "Unbelievable for Many but Actually a True Occurrence". "Prinzandu-ma de brate, ingerii m-au dus de-a dreptul prin zidul salonului in strada. Incepuse sa se intunece, ningea linistit, cu fulgi mari. Vedeam lucrurile astea, in schimb frigul sau macar o diferenta de temperatura intre interiorul camerei si exterior n-am simtit. Evident, aceste fenomene isi pierdusera semnificatia pentru corpul meu modificat. Incepuram sa ne inaltam cu repeziciune. Pe masura ce urcam, spatiul care se desfasura inaintea ochilor nostri devenea din ce in ce mai larg, astfel ca in final ajunsese la proportii atat de coplesitoare, incat m-a cuprins teama cand am realizat cat de nesemnificativ eram eu insumi in raport cu acest tinut infinit ...

Notiunea timpului era cu totul absenta din mintea mea, in acel moment, asa ca nu stiu cat anume ne-am deplasat in sus cand, dintr-o data, a inceput sa se auda, indistinct la inceput, un zgomot, dupa care, tasnind de undeva cu tipete si rasete salbatice, un stol de tot soiul de fiinte hidoase incepu sa se apropie cu viteza de noi.

Spirite rele! - am realizat si apreciat dintr-o data, cu iuteala uluitoare, starnita cu siguranta de groaza care cuprinsese, o groaza cu totul deosebita si necunoscuta pana atunci. Spirite rele! O, cu cata ironie, cu cata convingere n-as mai fi ras doar cu cateva zile inainte de asa ceva. Chiar cu cateva ore inainte, daca cineva mi-ar fi spus, nu ca el ar fi vazut cu ochii lui spirite rele, ci si numai ca crede in existenta lor ca in existenta a ceva cum nu se poate mai real, ar fi starnit in mine aceeasi reactie de ras copios! Asa cum se cuvenea pentru un om "bine educat" de la sfarsitul secolului al XIX-lea, eu intelegeam aceste lucruri ca desemnand inclinatii maladive, patimi ale fiintei umane si, din aceasta pricina, sintagma in sine nu avea pentru mine semnificatia unui nume, ci a unui termen care defineste un concept abstract. Si dintr-o data, acest "concept abstract" uni aparea in fata ochilor intr-o personificare vie !...

Dupa ce ne-au inconjurat din toate partile, printre chiote si zgomote nerusinate, spiritele rele cerura sa le fiu dat lor; incercau sa ma apuce cumva si sa ma smulga dintre ingeri, dar era evident ca nu indrazneau sa faca asta. Din mijlocul vacarmului zbieratelor, de neimaginat si tot atat de repugnant auzului, ca si infatisarea lor vazului, mai reuseam sa prind din cand in cand cuvinte si chiar fraze intregi. "Al nostru este: s-a lepadat de Dumnezeu" - strigara dintr-o data, aproape la unison, si se napustira asupra noastra cu atata inversunare incat pentru moment am simtit ca-mi ingheata sirul gandurilor in minte, de frica. "Asta-i o minciuna! Nu-i adevarat!" - as fi vrut sa strig, revenindu-mi in fire; dar o amintire impovaratoare imi lega limba. Intr-un mod cu totul necunoscut mie imi reveni in minte, dintr-o data, o secventa atat de lipsita de importanta din viata mea si atat de indepartata in timp, din vremea tineretii, incat nu credeam ca eu sa fi fost vreodata in stare a mi-o mai aminti".

Aici, autorul rememoreaza un incident din anii studentiei: candva, intr-o discutie filosofica dintre cele mai obisnuite printre studenti, unul dintre colegii sai exprimase aceasta opinie: "De ce trebuie sa cred? Nu este oare la fel de posibil ca Dumnezeu sa nu existe?". La care autorul raspunse: "Se poate". Acum, confruntat cu demonii acuzatori, autorul revine:

"Aceasta propozitie fusese in cel mai deplin sens al cuvantului o "vorba goala"?: cuvintele lipsite de sens ale colegului meu nu putusera starni in mine nici cea mai mica indoiala cu privire la existenta lui Dumnezeu. Nici macar nu ascultasem prea atent ce spunea, de altfel, iar acum realizam ca acea vorba goala pe care o aruncasem atunci nu disparuse nicidecum fara urma. Am fost deci nevoit sa ma justific, sa ma apar de acuzatia care mi se aducea, in asa masura incat Noul Testament s-a verificat in practica: intr-adevar, avem de dat socoteala pentru orice cuvant desert, daca nu prin voia lui Dumnezeu, care cunoaste tainele inimii omenesti, atunci prin furia vrajmasilor mantuirii.

Aceasta acuzatie era, evident, cel mai puternic argument adus de spiritele rele spre pierzarea mea, iar ele pareau sa prinda puteri noi de aici, judecand dupa indrazneala atacurilor si dupa faptul ca acum se roteau deasupra noastra cu mugete de furie, impiedicandu-ne sa inaintam.

Mi-am amintit o rugaciune si am inceput sa ma rog chemandu-i in ajutor pe toti oamenii sfinti ale caror nume mi le aminteam sau imi veneau in minte. Dar asta nu i-a speriat pe vrajmasii mei. Ca un jalnic ignorant, crestin doar cu numele poate ca pentru prima oara in viata mea de-abia atunci mi-am adus aminte de cea care este numita Mijlocitoarea crestinilor.

Si sigur ca rugaciunea mea catre ea a fost intensa, sigur ca sufletul meu era plin de invataturi gresite, caci cu greu mi-am putut aminti si i-am putut rosti numele, dar la un moment dat aparu totusi deasupra noastra ceva ca un fel de ceata alba care, curand, acoperi in intregime gloata de spirite rele. Le ascunse din fata ochilor mei, inainte de-a apuca sa se retraga de la sine. Mugetele si chicotele lor se mai auzira inca o vreme dar, din scaderea gradata a intensitatii zgomotului, pana la stingerea lui completa, mi-am putut da seama ca teribilii vanatori erau treptat lasati in urma".

"Unbelievable for Many but Actually a True Occurrence"
Orthodox Life, iulie-august 1976

HERUT
2008-06-23 16:16:08

AVP

La 2008-06-23 07:14:51, AVP a scris:

"Nimic - dar absolut nimic - nu s-ar intelege din ce se-ntampla cu viata ta sau a mea, cu sirul nesfarsit de vii ce-nceteaza la un moment dat a mai fi, disparand aiuritor in imparatia mortii, decat daca legam faptura omului - exempli gratia - nu doar de taica-sau ori maica-sa,

urmeaza o gargara de deuri [... de, de, de, de, de, de, de, de...]

ci mai intai si-ntai tre' sa legam bucatica de glod ccnar de pater nostrum primordial, de Atomu cel Primar, asadar..."

Atomul cel Primar ?

Mai padino, stii care-i treaba cu planeta-ou a ata ? ... Pai, problema ta este ca nu dai o definitie exacta ci o bilbiiala cu iz poetic care are doar un singur mesaj : "bey, io sun' poiet !"

Vezi tu, Padino ?, cind vrei sa enunti ceva, o teorie sa zicem, si-ti place palavrageala, trebuie sa tii seama ca totul, dar absolut totul in universul asta se exprima printr-o "concluzie". Cele mai incaccesibile teorii sunt un sir nesfirsit de fraze abstracte care nu spun - aparent - mai nimic, dar, care in final, se esentializeaza la o forumula, la o teorie in citeva cuvinte. Tzie, mai baiatule, iti lipseste "formula" ca sa fii credibil, ca sa fii, sau, sa devi interesant. Bolbocii tai au darul sa inerveze spectatorii g.b.-isti pe care-i isterizezi cu palavrageala si nu le prezinti nici un fel de concluzie, nu le prezinti formula. Care este formula Planetei-ou, ca pina acum ne-am saturat de palavrageala "poietica". Acum fara mishto !

AVP
2008-06-23 17:19:09

Re: Herut

Invitat de August Comte candva sa ofere cititorilor francezi o varianta rezumata si cat de cat clarificata, drea, a conceptiei sale despre lume si viata - weltanschauung, cum ar venea -, uriasul Hegel i-a raspuns ilustrului, tontusi, pigmeu, cam asa: "Conceptia mea nu se poate rezuma, si mai ales in franceza ta, zau, nu te supala, aloo..."

Asa si eu, Calaguras, o sa-ti zic mereu: vrei sa stii mai multe despre Conceptoiu' lu Avepeu...? Nimic mai simplu, duomnu meu, desi in fond e f.f.greu: citeste in integrum Planeta-Ou, precum si aura hyperspatziala a Poetului veacului tau... ! :idea:

http://avp-alfaomega.blogspot.com/2007/03/cntul-nti.html

Altceva, ce zici ca mai faci, Calughi...? Tot ortofox, tot ortofox, si rau... ? ;)

La 2008-06-23 16:16:08, HERUT a scris:

> La 2008-06-23 07:14:51, AVP a scris:
>
> "Nimic - dar absolut nimic - nu s-ar intelege din ce se-ntampla cu
> viata ta sau a mea, cu sirul nesfarsit de vii ce-nceteaza la un moment
> dat a mai fi, disparand aiuritor in imparatia mortii, decat daca legam
> faptura omului - exempli gratia - nu doar de taica-sau ori maica-sa,
>
> urmeaza o gargara de deuri [... de, de, de, de, de, de, de, de...]
>
> ci mai intai si-ntai tre' sa legam bucatica de glod ccnar de pater
> nostrum primordial, de Atomu cel Primar, asadar..."
>
> Atomul cel Primar ?
>
> Mai padino, stii care-i treaba cu planeta-ou a ata ? ... Pai, problema
> ta este ca nu dai o definitie exacta ci o bilbiiala cu iz poetic care
> are doar un singur mesaj : "bey, io sun' poiet !"
>
> Vezi tu, Padino ?, cind vrei sa enunti ceva, o teorie sa zicem, si-ti
> place palavrageala, trebuie sa tii seama ca totul, dar absolut totul
> in universul asta se exprima printr-o "concluzie". Cele mai
> incaccesibile teorii sunt un sir nesfirsit de fraze abstracte care nu
> spun - aparent - mai nimic, dar, care in final, se esentializeaza la o
> forumula, la o teorie in citeva cuvinte. Tzie, mai baiatule, iti
> lipseste "formula" ca sa fii credibil, ca sa fii, sau, sa devi
> interesant. Bolbocii tai au darul sa inerveze spectatorii g.b.-isti pe
> care-i isterizezi cu palavrageala si nu le prezinti nici un fel de
> concluzie, nu le prezinti formula. Care este formula Planetei-ou, ca
> pina acum ne-am saturat de palavrageala "poietica". Acum fara mishto !
>

ionion
2008-06-23 17:30:50

Articol taman pentru dezvoltarile narcisismului la inregistrati.

frumosi din padurea adormita.

HERUT
2008-06-23 17:47:33

Re: Herut

La 2008-06-23 17:19:09, AVP a scris:

Invitat de August Comte candva sa ofere cititorilor francezi o varianta rezumata si cat de cat clarificata, drea, a conceptiei sale despre lume si viata - weltanschauung, cum ar venea -, uriasul Hegel i-a raspuns ilustrului, tontusi, pigmeu, cam asa: "Conceptia mea nu se poate rezuma, si mai ales in franceza ta, zau, nu te supala, aloo..."


Si cu toate astea "Logica" lui Hegel referitoare la realitatea lumii, a putut fi sintetizata ca fiind (realitatea la care se referea el) un mare organism viu, adica, sintetizat spus : "existenta, in totalitatea ei, este viata". Ca Hegel a scris "logica lui speculativa" intr-un limbaj absolut inaccesibil pina si germanilor, e cunoscut, si poate de aceea era invitat sa-si expuna teoriile, dar, dar, dar, conceptiile lui aveau o concluzie. Spre exemplu, conceptul lui despre "gindirea concreta". Acest concept este cel mai dezvoltat in gindirea lui si contine in el toate determinatiile esentiale ale existentei, fiind conceptul suprem care poate fi numit : "gindirea in totalitatea ei". Auzi ce spune el : " "Ideea, ca si conceptul e o sinteza a unei diversitati compuse din elemente opuse, sinteza obtzinuta printr-un act original al spiritului". Iar "concretul" hegelian este un termen foarte important al intregii lui opere si apare aproape in fiecare pagina a vastei lui creatii, caci - auzi cum sintetizeaza el "concretul" - "este ceea ce e simplu si diferit in acelasi timp".

Vezi Padino ? Teorie si concluzie. Tu, poate, vrei sa spui ca : "bey, cititzi-ma, adorati-ma, adulatzi-ma, analizati-ma, universalizati-ma, ca teoria si concluzia sunt acolooo, bey !" Numai ca nu tzine, Padino. Textele tale nu sfirsesc in concluzii, ele sunt numai exercitii stilistico-literare fara sa conduca spre ceva concret. Or, ai vazut ce important este acest al naibii de important element, "concretul" in opera unui mare filozof ca Hegel ? Asta te intreb si eu de atita vreme : unde este concretul tau, Padinooo ? ;-]


__________


Asa si eu, Calaguras, o sa-ti zic mereu: vrei sa stii mai multe despre Conceptoiu' lu Avepeu...? Nimic mai simplu, duomnu meu, desi in fond e f.f.greu: citeste in integrum Planeta-Ou, precum si aura hyperspatziala a Poetului veacului tau... ! :idea:

http://avp-alfaomega.blogspot.com/2007/03/cntul-nti.html


Nene padino, cin' o sa-mi fac timp si n-o sa ma mai tin de "sheherezisme", am sa dau pe-acolo, desi, sa stii ca am citit cam mai tot ce-ai scris pe ici-pe-colo, si nu pot sa-ti spun ca am ce concluziona foarte mult. Parca stepti ceva. Vezi tu, mocneala interioara are si ea valoarea ei, personala, dar daca nu radiaza inafara, ramine acolo refulata si se stinge incet, incet ... pina cind ?, vei plati !


_______________


Altceva, ce zici ca mai faci, Calughi...? Tot ortofox, tot ortofox, si rau... ? ;)

Sunt pe naiba ortodox ! Io si ortodoxia ! Sunt cea mai mare lepra de pe acest pamint. Ma mir si eu cum naiba ma mai tine Dumnezeu pe pamint si mai ales de ce. Mi-e sila de mine insumi. N-am cunoscut un om mai abject ca mine ! :-(

Ai grija de tine Padino, ca esti singur cu tine insuti.

AVP
2008-06-23 19:26:21

Re: Herut

Doua chestii, Calughi:

1) Nici io n-am zis ca esti ortodox, my friend, ci ortofox, aloo... Adicatelea, nu un dreptcredincios en gross, ca orisice popic grecos, mai mult sau mai putin simandikos, ci orto-fox, reshpective un vulpoi gargaros si-n fond nepericulos, ba chiar, la urma urmei, milos, ca orisice rumanas-ciobanas balkanoss-becalioss...

2) Fiindca veni vba de Titanu din Bonn (GWFH), mi se pare ca chiar ista spunea undeva, pe tonu-i prussaco-pempanto-bonom, ca Esenta nu poate fi despartita de-al ei fenomen, de papusoiu-i schimbabil in etern, de f o r m a in care se-mbraca orice sistem si-n care, in fond si la urma urmei, santem...

Dzeu, cu alte cuvinte, poate fi si un avepist Poem, iar tu o virgulitza p-acilisa, un fonem, voila... :idea:

Hai pa, viziteaza-mi Planeta si-om mai vbea...

AVP
2008-06-23 20:20:05

Uite care-i chestia, Herut...

As vrea sa spun pentru inceput ca n-o sa ma convinga nimerea ca toate parolele atribuite lui Christ in Evanghelii ii apartin chiar Lui, asa cum nimeni nu poate sustine ca dialogurile lui Socrate reproduse de catre Platon sunt mai putin ale lui Platon insusi... Mai mult : daca in cazul Dialogurilor lui Platon stim macar ca sunt ale lui Platon, iar la rigoare putem atribui fragmente din ele legendarului Socrate, in cazul Evangheliilor nu stim precis nici cine le-a scris, nici cand le-a scris, nici cine le-a interpolat sau indexat, nici cat anume s-a adaugat ori s-a taiat din ele dupa ce Conciliu de la Niceea le-a adunat care de pe unde se vor fi aflat si le-a canonizat, batandu-le in cuie ca pe ceva de speriat, ca pe un Zmeu Infricosat dintr-un butoi blestemat - cum ar veni ! :shock --, la care homu nu mai are voie sa umble niciodat... Si-atunci, mie unuia nu-mi ramanea decat sa-ncerc a discerne care e adevaratul Christ din toata povestea asta si ce vorbe ar fi putut el rosti, realy, non-legendary, n-asa? candva, or, asta insemna sa am idee din capu locului despre ce anume caut eu p-acolosha, sa stiu ce dau la o parte din cercetarea mea si ce ba, sa recunosc impostura & vrajeala cadelnitzanda oriunde s-ar afla, chiar si - sau mai ales - in "Sfanta Scriptura", care-i problema, a... ? Caci tocmai in interdictiile de tipul "crede si nu cerceta" si-n afuriseniile absurde, in amenintarile cu Diabolo, absolutamente de kko din punct de vedere logic, priatelo, precum si-n toate chestiile ce-l proclama pe Iisus intangibil si infailibil, ca Unic Fiu al unui Dzeu din extraterestrul Empireu, care cica n-are nici o legatura cu Pamantul tau sau al meu, ei bine, eu am vazut - din contra - interpolarea/ interpunerea zmecheroasa a tagmei celor care si-au facut din evanghelia christica o meserie oarecare, cu care se poate trai tale-quale, iar uneori chiar foarte bine, se pare, si chiar pe pamantul ista pacatos de subt amaratul de soare-clocitoare, vanzandu-le - in fond si la urma urmelor, n-asa? - contributorilor iluzia (sau indulgentza, pai cum drea...) ca-n schimbul unor contraprestatii tontusi neinrobitoare, n-asa?, plus al unor proceduri sau cutume mai mult sau mai putin purificatoare, ei - naivii lumeei - vor trai bine-merci in Raiu mumos (reshpektive viitoru luminos...) imediat dupa ce vor mierli si vor da coltzu pe-aci, cu conditia, biensur, sa mai aiba tontusi cine-i pomeni printre cei inca vii, n-asa?, livrandu-le mancarea, bautura si tzoalele sfintzite de popa/ papa cu anafura si gura, plus taxa si cuminecatura, parastasele si toata tevatura, ce mai tura-vura, n-asa...?

Dincolo de aiasta zgura misticoida, neinsemnand la urma urmelor - a mon avis - decat o retorica manipulatorie destul de simplutza, pentru vremea noastra, a revolutiilor in direct ;) , io cred ca l-am detectat pe adevaratul Christ, reshpektive pe intaiul dintre cele 60 de ingenii ale erei noastre (cate sase intr-o perioada de 304 ani, - cifra este exacta, aloo...), atunci cand spune (prin vorbele ce-i sunt atribuite direct sau prin gura evanghelistilor):

- ca El este "Cel Trimis de Tatal" - iar eu pot sa zic, astazi, ca de Atomu’ Primitiv, care i-a dat un bobarnak prin Big-Bangu-i, aloo... - si ca, de aceea, El nu poate face decat Lucrarile pe care i le-a dictat Tatal prin "duhul sfant" scris in "Cartea" sau in "Pomul Vietzii", io intelegand - si luand aminte ca chestia asta e valabila in mod curent cu orisice samantza ori vietate de pe pamant, aloo... - ca Lucrarile respective ii sunt programate prin Genomul scris in Templatele de la inceputu vacurilor si transmis apoi incoace prin vartelnitza spatziu-timp, subt forma unor structuri cosmologice succesive, "duhul" urcand treptat de la Big-Bang pana-n structura genomului uman (forma actuala a Duhului, prefigurand softurile tot mai sofisticate ce vor sa vie, odata cu-o noua "imparatie"... ) si asa mai departe, badie... ;

- ca El este Fiul si Tatal, Alfa si Omega totodata, si asa este, bey, din moment ce chestia asta se poate spune despre tot ceea ce e nascut, iar nu facut, ca sa nu zic - hic et nunc - decat atat (orice Fiu devine la randul sau Tata, odata si odata...) ;

- ca El este "calea, adevarul si viatza", si asa e, bre, din moment ce chiar duhu or Samantza este calea, adevaru si viatza a tot ce se naste din el / ea... ;

- ca nu doar El este Fiul lui Dumnezeu - deci "calea, adevarul si viatza" -, ci si toti ceilalti frati ai lui, oamenii, - sunt mai mult sau mai putin dumnezei, n-asa...? ; sunt mai mult, atunci cand se poarta ca niste oameni deplini pe pamantul sfant, cum ar veni, iar mai putin, atunci cand se poarta ca niste animale - suboameni - fara mormant, despre care nu prea se stie nici macar ale cui anume - dintre parintii lor, lipsiti de botez si cuvant - sunt...;

- ca El, "Fiul lui Dzeu", este totodata "Fiul Omului", al Neamului sau ebreesc si-al Neamului Omenesc, totodata, incepand de la Maria sau Maica preacurata si pana la Abrahaam & Adam, Evva Eukariota si asa mai departe, pana la - adaug io, fara ca sa ma poate contrazice cineva, aloo... -- protozoarele, planulele si moleculele organice complexe cu care se-nrudesc toate fiintzele ce dau din coada & coate pe suprafatza Pamantului-Ou, in care eclozeaza - iacata - "Duhu Sfant" sau "genomu lu Dzeu", subt clocitoarea Soarelui din realu’ - iar nu imaginaru, aloo... - Empireu... ;

...Si deci in definitiv cine sunt "eu" sau cine esti "tu", fratele si Domnu meu, decat chiar - si aproape nemijlocit - Pamantul ista sfant, dar - vai, dupa unii... - poluat, pacatos si nenorocit, carele dupa miliarde si miliarde de ani de clocit s-a trezit la Viatza, in sfarsit, ca un pui de galina afurisit, aparut subit dintr-o simpla zeama chioara si de subt o coaja manjita cu sfant - caci maternal, aloo... - shit..., pornindu-se apoi pe gangurit, prin tot soiu’ de animalutze amatoare de papat, ciugulit, ciripit, boncaluit si nuntit, la inceput, iar apoi sa vorbeasca prin Om, din ce in ce mai lamurit, pana la Fiu-i Preaiubit si la Poetu-i Ro, aloo..., f. iscusit, priatelo.... :)

Insa ma opresc dreak aciia, nevoind a te speria prea tare, ori a te distra, dupa caz, naz si praz, voila... in caz ca ai tontusi suficient gaz ca sa pricepi conceptia-mi hyperrevolutionara de baz sau, din contra, sa faci haz calugaresc de nacaz... ;)

Hai pa...

HERUT
2008-06-23 21:40:51

Re: Herut

La 2008-06-23 19:26:21, AVP a scris:



"""""""""""""2) Fiindca veni vba de Titanu din Bonn (GWFH), mi se pare ca chiar ista spunea undeva, pe tonu-i prussaco-pempanto-bonom, ca Esenta nu poate fi despartita de-al ei fenomen, de papusoiu-i schimbabil in etern, de f o r m a in care se-mbraca orice sistem si-n care, in fond si la urma urmei, santem... """""""""""""""


Problema lui Hegel a fost aceea ca s-a luptat cu tot universul realitatii crezind ca-l poate esentializa intr-o explicatie proprie si personala, evitindu-L pe Dumnezeu. Toata filozofia lui Hegel se bazeaza pe o cunoastere speculativa, rationala, care sa poata seziza Absolutul sau sa-l cuprinda in ingustimea conceptelor ei abstracte, ceea ce, dupa umila mea parere, asa ceva nu exista. De ce ? Pentru ca Gindirea nu poate prinde in notiunile ei niciodata realitatea, deoarece, in clipa cind ea crede ca a facut acest lucru, a si transformat-o pe aceasta intr-o existenta gindita si deci in posibilitate. Si aceasta din simplul motiv ca GINDIREA NU SE POATE DEPASI PE SINE. Iar eu vin si mai spun ca pentru mine credinta este de-asupra gindului si ramine pentru mine mereu o pasiune, pasiune ce nu se poate transforma in gindire, astfel ca raportul dintre mine si Dumnezeu nu poate lua fiintza decit printr-un act al vointei mele personale, sau printr-un salt. eu numa gindesc cind cred in Dumnezeu, Padino. Eu vin spre Dumnezeu printr-un act al vointei mele, care este de-asupra mea si in mine in acelash timp. Pentru mine, daca Dumnezeu ar tine in mina dreapta Adevarul Absolut iar in cea stinga nazuintza spre adevar, eu ash alege-o pe cea din urma, fiindca Adevarul Absolut nu este pentru fiintze marginite !

Pe mine m-au marcat profund aceste doua notiuni peste care am dat accidental, 1. un sistem logic, notzional e posibil, si 2. un sistem al existentei este imposibil.

Daca un sistem logic poate fi construit, tot asa de adevarat este ca acest sistem nu este decit o simpla ipoteza, care, d.p.d.v. al realitatii, e problematica. Problema se pune acolo unde gindirea poate sa gaseasca un punct sigur de la care sa plece in constructia "notzionala", sau daca ea poate sa descopere un punct absolut, pe care reflexiunea sa nu-l mai poata depasi. Eu nu cred ca e posibil asa ceva. Or, daca un sistem logic e intrucitva posibil, nu tot acelasi lucru putem spune despre si despre un sistem al existentei. Un astfel de sistem este imposibil, din moment ce realitatea este mereu in timp, asa ca ea nu se poate forma niciodata intr-un intreg complet inchis, intregul nefiind posibil decit in sfera gindirii pure, adica in in sfera posibilitatii sau al idealitatzii. Existenta ar trebui sa fie complet desfiintata in veshnicie, o desfiintzare care trebuie sa se intimple mai inainte ca sistemul sa fie inchis, cai, dupa inchiderea acestuia, nu e permis sa mai ramina nici un rest de existentza. Un sistem al intregii existente nu e posibil pentru ca gindirea este inchisa in marginile existentei (gindim numai atita timp cit existam) si pe care nu le poate depasi niciodata. Noi nu putem gindi decit sau ceea ce a fost, or ceea ce va sa fie. Asadar, draga AVP, o simultaneitate, o unitate absoluta intre gindire si existenta nu e decit o iluzie lipsita de orice justificare. Si pina si pina la urma, dragul meu Padina, nu exista decit "concretul", insul, singularul. Obiectul gindirii nu este decit abstractul, acolo unde ne pierdem in propriile noastre neputinte.






Dzeu, cu alte cuvinte, poate fi si un avepist Poem, iar tu o virgulitza p-acilisa, un fonem, voila... :idea: