Eveniment

...e o "casetutza"care zice:Tehnoredactare-Gramaticu,Corector-A.Gramatu,Asezare in pagina:editura Ziua.
Pt ca nu e corect sa le aiba unul,pe toate.Sunt interminabile cazurile cand,unul ce are ceva de spus,nu stie sa scrie,in timp ce,altul nu formeaza o idee nici intr-o viatza de cuvinte ireproshabil(gramatical)scrise.
E o lege,cea a compensatiei.Mie,mi se pare,o lege buna.Ba,as zice,ca cea mai buna.
E bun exemplul cu "insiva".M-a facut si sa rad(de propria-mi prostie).Singura problema(o problema cu care ma lupt de o viatza)ramane sa o tin si minte.
Hai sa-ti spun o povestutza,pt ca,tu esti unul dintre cei care merita.
Povestea,ca orice poveste,o asculti si tu,si,daca n-adormi,dupa aia te scoli,si fugi la joaca.Asculta:
Oamenii,se nasc atat de aproximativ egali(cam 50 cm)incat eliminam "aproximativul" si zicem doar "egali".(pana aci,cred ca gasim unanimitate).Dar,aceasta egalitate se termina din momentul in care trage pt prima data,aer in piept.Cad il slobozeste,deja a facut ceva,diferit,si a pornit spre diversitate.
Odata cu nimicura asta,se naste si sufletul sau.E un suflet,nou,curat-curatel,si poti spune ca masoara exact cat purtatorul lui(sa zicem,tot 50 de cm).
Dezvoltarea,in plan fizic,oricat "bagi in prost"cum ar zice romanul,rar depaseste 2 metri.La suflet,insa,se creeaza mari diferentze.
Unii ajung sa si-l dezvolte pana la "genunchiul broastei",altii ajung sa aiba sufletul egal cat fizicul,iar al unora(atentie)se poate "inaltza ,pana la cer".Vezi,ca tu,care stii sa scrii corect,stii sa faci diferentza intre sensul figurativ si sensul propriu,al cuvintelor.
Hai sa ne jucam,amandoi,un joc.
Sa presupunem ca sufletul tau,are 2 m inaltime,si ca ai o vedere (a ochilor)perfecta.
Sa presupunem ca sufletul meu are 300 m inaltime,si ca am si eu o vedere(a ochilor)normala(ca si tine).
Si ca suntem amandoi,in drumetie,pe la noi prin Romania.
Cand ne rotim privirile,vedem amandoi pana la linia orizontului.Ce vezi tu,vad si eu.Pomi,munti,flori,oi,boi,nori,iarba,frunze,poteci,drumuri,lanuri de grau,sau pur si simplu,pustiu cat vezi cu ochii(depinzand de locul in care ne aflam.
Doar ca orizontul meu are alte dimensiuni decat al celor ce nu sunt asa de inalti.Eu,as putea,asa figurativ,sa te ridic la mine,dar prima senzatie ce te va cuprinde,va fi aceea de cumplita ameteala,si vei bate din picioare sa te las jos.
Eu nu vad,minuni,ci vad ce se intampla in raza ochilor mei,iar din asta,retin,doar ce imi atrage mie,atentia spre a fi vazut,doar ce cu adevarat consider a-mi fi util,sa vad.
Eu,pt ca te socotesc prieten,iti spun,cand vad ca spre noi se indreapta vreo primejdie(sau vreo bucurie).
Dar,m-am invatzat ca oamenilor le e data,ca o prima insusire,indoiala,si,stiu ce inseamna sa fii mic.
Din pericolele ce se pornesc spre noi,nu ajung la locul unde suntem noi doi ,decat putine.Daca eu ti le spun pe toate,in varianta ca tu nu te indoiesti,vei sta tremurand de frica ca un soarece din desene animate.Si dupa ce dardai tu vreo trei zile,itzi zic:"gata,pericolul a luat-o la stanga",iar tu te destinzi,si ma intrebi ingrijorat:"si,mai vine vreunul?,si etc.
Tu stii,povestea,cu "Petrica si lupul"
Hai sa zicem ca tu stai in fotoliu,cu picioarele pe masa,si te uiti printre bascheti,la meci.Eu,in picioare,vad departe,izbucnind un incendiu.Daca ti-l arat,nu-l vezi,din cauza departarii.Eu,stau cu ingrijorare,si ma mai ridic din cand in cand sa vad,de nu cunva,in extinderea lui,vine spre noi.Un incendiu(sau sa zicem,o inundatie,sau un cutremur),o ia,de obicei,in ce directie vrea.
Tu,poti vedea,7 meciuri,sau 70,si incendiul intre timp sa se stinga,sa o ia intr-o alta directie,sau pur si simplu,sa ne ocoleasca.
Eu,am ars,odata cu grija,pricinuita de vederea pericolului,real(pt mine si pt ochii mei),iar tu ti-ai vazut linistit de meciurile tale,cel mult,zicand:ce naiba tot ai de te fatzai de colo-colo.Stai naibii,linistit.Tu,poti,si e normal(si pt tine,si pt mine).Eu nu pot,si tot normal este(doar pt mine).

Pt mine,nu e decat un handicap.As fi vrut,sa fiu ca voi,ca marea majoritate.Sa ma bucur,sa plang,sa telenovelesc,sa barfesc,sa urasc si sa iubesc deodata si laolalta cu lumea din care fac parte.Ceea ce eu vad,nu e demonstrabil,nu e palpabil.Este normal ca omul sa creada,cand e vorba de parcurgerea propriului drum,ceea ce el,cu ochii lui vede.
Eu nu ma supar ca nu vedeti.Eu nu ma consider mai destept.Dar mai inalt,da.Ce pot sa fac?Sa-mi tai din picioare?Sa ma leg la ochi?Sa ma tzin dupa voi,pe poteci intortocheate pe care ochilor vostri le apare ca un drum drept,cata vreme autostrada,larga si dreapta se desfasoara sub ochii mei?Sa ma duc,singur?Unde?Pt ca omului,ii e dat sa faca parte din viata,si nu poate iesi in afara propriei vieti.Sa ma las "pe vine"?Cui foloseste?Nici tie,nici mie.
Eu,nu sunt un "prevazator",eu nu sunt un "ghicitor".Caut sa spun,din ceea ce eu vad,doar pe acelea care am cel putin 98%convingerea ca vor ajunge sub ochi ca ai tai.Dar ceea ce eu vad azi,ajunge la voi,dupa timp variat ca lungime,si nu ma incalzeste cu nimc,cand cineva,isi aduce aminte,si spune:"avea,dreptate,nodica,cand zicea".Macinarea mea,principala,este tristetea.Traiesc intr-o lume,normala,care nu are cum,si nici de ce sa ma inteleaga.Ma simt desconsiderat,aratand usi,pe care nimeni nu le vede,pana cand nu pipaie zicandu-si:"asta e broasca,asta e balama,asta eeee,aa ,da,e usa.",dar tragedia vine din aceea ca desi vezi,nu-ti potzi ajuta,nici macar pe cei apropiati tie.Eu,nu modific destine.V-am dat o data sa cititi,"problema vagonului".Inchipuietzi,Ratacitule,ca tu,ai un bun prieten care e orb,si de care nu te desparti niciodata.Ce crezi ca poti sa-i povestesti din ceea ce,tu,vezi.Si cat?Si,de ce spunea isus:"voi sunteti orbi.Eu va arat,dar voi nu puteti vedea"?
Sa-ti spun eu de ce.Pt ca era,mult mai inalt.Si,in afara de asta,avea si capul,mult mai apropiat(ca dimensiune)de inaltimea lui.Pt ca orizontul lui,era incomensurabil.Si,pt ca a fost atat de anormal,cei ce semanau intre ei,l-au exclus.Si i-au talmacit cuvintele,ajustandu-le la folosul,si intelegerea lor.Este un bumerang,insa.Si,tocmai acela care e mai convins ca a scapat,acela,nu e.Fara nici o legatura cu prezentza sau absentza vreunui Isus.
Gata,acum,fugi la joaca.(nu pleca insa pana nu pui virgulele).
Aha!De la inaltimea mea,multe lucruri importante pt voi,eu,desi ma hlizesc,nu le vad.Eu ma impiedic de copaci,cum te impidici tu de iarba.Te uitzi,si-ti zici:ce-o fi avand asta ma,ce e chior?