Si unde nu se puse asta sa "lucreze in numele Domnului",nevrand sa ia pauza intre doua cuvinte,nici cat sa apuci sa pui o virgula.
I-am zis:"Omule,lasa sa raman eu cu ale mel,iar tu,cu ale tale".El,nu si nu,ca cum sa raman cu ale mele cand ale lui sunt ca sa fie si-ale mele.
I-am zis.Mai omule,ne-am vazut de trei ori in cateva zile(din cauza muncii).Uite,iti spun si tie,ce am mai spus si altora ca tine."Daca tac,rabdand,si te ascult,tu n-ai sa te opresti.Daca vrei sa ne spunem fiecare parerile,ai sa te superi pe mine,rau de tot,si ai sa pleci impleticindu-ti picioarele.
Nu,si nu,a tinut.o el.Iar eu,desi stiu ca nu e nebun,nebunul,ci cel ce se pune la mintea lui,i-am dat argumentatii de-ale mele.
Mi-a parut rau,cand l-am vazut plecand debusolat.Pt,ca avea totusi o busola,chiar daca ii indica aiurea,se tinea si el dupa ea.Acum,cu acul balanganindu-se asa,ce directie v-a avea?
In loc de concluzie:In cazul obiceiurilor,traditiilor,datinilor,apucaturilor,ticurilor,nu este greu sa inveti lucruri noi ci este dificil sa le uiti pe cele care le ai deja. |
Nr. 4253 de luni, 9 iunie 2008
Tacerea Patriarhului (4716 afisari) 
