"Dulce ca mierea e glontul patriei" umbla pe vremea mea din mina-n mina (pina-n fund la taxatoare !), de la un elev la altul. Am cetit-o presat de timp : "haide, baa, ai citit-o ?, cit mama naibii-tzi trebuie ? Sa i-o dai lui Dama dupa ce-o termini. Daca afla babacu ma beleste !" Dama era prescurtarea de la Damaschin. Pretenarul meu din copilarie. Taica-su, un ofiter de militie l-a prins citind-o si i-a luat-o s-o citeasca si el. Dupa care a dat-o pe la toti ceilalti militieni din biroul lui, si de pe la militie; naiba mai stie pe la cine si cum. Pe-tauncea militienii mai stiau sa citeasca; pe litere, da' citeau.
Citindu-l pe PP te uitai cu frica de jur imprejurul tau sa nu fie vr'un caraliu pe-aproape sa te inhate. Era belea mare p'atuncea. Sa va spuie lil de cite ori i-a taiat minijupa jigodiile de securisti de la IMeGheBe, ziua-n a'niaza mare ! He-heeei, voinicii taichii, ce stiti voi ce-am trasara noi p'-atuncea. Pentru un Gimi Hendrics luai bulau shase luni la Poarta Alba; la stuf. Hui-du-huu !, minca-iar moartea ! C'-acu o-nteleg si pe Olguta, saraca. Fata de neam boieresc. A suportat ce-a suportat si-a taiat-o. Si de-atunci e pe "teiete" ! (cu Shehe ?) |