"""""""""""...si ma gandesc cu nostalgie ce minunatii foto s-ar fi putut realiza daca cineva, cu talentul Mihaelei Marin, ar fi avut cu ani in urma ideea sa fixeze pe film scene din greu de uitatul spectacol al lui David Esrig cu "Nepotul lui Rameau", unde, ca si aici, tot de un rafinat joc al oglinzilor era vorba.""""""""""""""""
Mare dreptate aveti d-le Grosan. Cel care s-a "delectat" cu "Nepotul lui Rameau" a avut shansa de a gusta din "iluzia vesniciei".
Gheorghe Dinica si M. Moraru au creat ceea ce mie-mi place sa spun : "moment unic din ceea ce sunt". Pentru ca nu stiu cum as fi fost azi fara sa "trec" prin "Nepotul...".
Fac parte din categoria de oameni care se opresc in fata unor momente si nu mai pot trece de ele decit dupa ce le "devoreaza sufleteste", dupa ce ma umplu de tainicul si misticul lor, si dupa ce le traiesc ca si cum ar fi fost ale mele. Asa am trait eu "Nepotul..." M-am dus sa-l vad de fiecare data cind era programat. Nu stiu de cite ori l-am vazut. De paishpe, de douazeci, de cincizeci de ori ?
Nu ma mai interesa decit ca intunericul in care ma aflam sa fie luminat de ceea ce venea de pe scena. Gh, Dinica nu ma cunoaste; si nici M. Moraru, insa eu sunt copilul lor. Ei m-au crescut si mi-au dat ceea ce parintii mei, sarmanii, nu aveau cum sa-mi dea; si numi-au dat pentru ca ma fereau, pentru ca ma iubeau.
Si mi-au dat din belsug. Si m-au umplut de har fara sa ma cocoloseasca, biciuindu-ma, scuipindu-ma, palmuindu-ma, igorindu-ma cu mizeria unei lumi in care tocmai intram. Trebuia sa devin matur si cineva trebuia sa dea cu mine de pamint si sa inteleg ca intram intr-o lume mizerabila, neiertatoare, scrupuloasa si parsiva ca un sarpe. "Baiete, asta e tot ce-ti putem da, pentru ca asta ni s-a dat si noua : viata !" "Mizeria de a fi matur." "Gara copilariei care ramine de-apururi in urma ultimului vagon care alearga spre Gara de Nord a lui nimanui de unde nimeni nu mai pleaca". "Miinile la spate cind vorbesti cu mine !" "Cind mi te adresezi mie, spui, ordonati, soldat imputit ce esti !" "Inainte sa mi te adresezi, spui <va rog>, daca nu vrei sa-ti inchid usa-n nas !" "Si nu este nici un fir de lumina, si nici nu stiu unde ma duc, bijbii cu mina intinsa, sunt orb desi vad". "Ingust". "Ingust".
Paler spunea ca dupa cei optzeci de ani de viata nu i-a mai ramas ca intelepciune decit pascutul cailor din Lisa, acolo unde era liber.
Pe pamint numai copiii sunt liberi, restul sunt detinuti in "Puscaria Vietii", unde nu au voie sa fie liberi, unde, ca sa faci ceva trebuie sa stii cum "mi te adresezi" ! Or suntem prea multi, or suntem prea putini ?, Oameni ! Dar, oare, nu era mai bine sa nu vad "Nepotul..." ? In fond ce inseamna sa te cultivi ? Nu inseamna, oare, sa te intorci in timp pentru ca timpul sa te omoare ?
Prin cartile copilariei mele de un leu, colectia "Stiintifico fantastice" citeam cu nesat povestirile cu calatoriile in timp. Era fascinant pentru mine sa poti calatori in timp. Sa mergi cu o viteza mai mare decit cea a luminii si sa comprimi timpul. Timpul. Si mergi asaaaaa, in timp si secunda ta comprima anii altora. Tu te plictisesti in cinci minute trecind pe linga o galaxie, iar pe pamint tocmai se sfirseste un mileniu.
Timpul nu-i de la Dumnezeu. Timpul e al diavolului. Dumnezeu n-a pus in noi timpul. Timpul e al diavolului. Diavolul ne distruge in timp pentru ca noi nu ne putem desprinde de el. Si nici nu-l poti pacali decit daca fugi mai repede ca el. "Nepotul...", insa, m-a tinut pe loc si mi-a psus ca totul e iluzie; paradox si deziluzie. "Stai aici cu noi si nu ne lasa. Stim ca suntem mizerabili, si stim ca suntem jigodii, dar suntem si noi oameni. Unde te duci ? Noi nu putem fi singuri. Avem nevoie de tine. Milostiveste-te si nu ne lasa, spectatorule, nu vezi cum ne chinuim sa fim oameni ?"
Lisele noastre sunt garile unde vrem sa ne intoarcem pentru ca numai acolo am fost asa cum vrem sa fim. Mici si nevinovati, puri si neraniti.
Cultura ne intoarce in timp. Ea decomprima timpul si ne imbatrineste fara scapare. Retraim fiecare secunda a luminii, in sute de ani. Opriti. nu vreau sa merg. Lasati-ma in gara mea unde nu stiu sa injur si unde nu stiu ca am un organ sexual. Unde nu stiu ca sunt baiat si fetita aia e un fluture. De ce ma fortati sa fiu ca voi ? Nu vreau sa fiu mare. Mi-e scirba de ce-mi propuneti si rusine ca sunt tatic. Vreau in gara mea si trenul sa deraieze. Nu doream sa plec nicaieri, si m-ati luat cu forta pentru ca voi, cei doi de pe scena erati prea singuri si striviti de mizeria pe care o imitati asa de bine ca sa ... primiti o "leafa". |
Nr. 4245 de vineri, 30 mai 2008
Cicciolina la inchisoare (2601 afisari) 
