Social

Citesc cu o frecventa mult superioara normalului despre faptul ca invatamantul superior din Romania nu ar furniza absolventi cu suficiente cunostinte practice, absolventi care sa fie capabili sa preia direct, fara nicio alta pregatire, functii de executie la diverse firme.
Aceasta este, dupa parerea mea, o mostra de ineptie crunta, emisa de oameni care nu inteleg sub nicio forma rolul in societate al invatamantului in unitati specializate independente.
1. Rolul invatamantului in unitati academice este de a deschide orizontul si de a invata studentii sa invete. Este chiar de dorit ca studentii sa vina in contact cu cunostinte cu care nu vor mai avea de a face ulterior, fiind singura ocazie de a o face. Fara acest lucru se produc numai generatii de absolventi care vor reinventa la nesfarsit roata, pentru ca nimeni nu le-a spus ca este deja inventata. Fara acest lucru progresul stiintific la nivelul societatii dispare, pentru ca informatiile de avangarda nu sunt diseminate, pe motivul ca nu au aplicatii practice. Fara acest lucru noile descoperiri si teorii nu vor avea niciodata aplicatii practice, pentru nimeni nu va incerca sa puna in practica ceea ce nici n-a invatat la nivel teoretic.
2. Daca oamenii cu capul pe umeri si influenta in lumea asta ar avea impresia ca institutiile academice trebuie sa produca personal care sa devina pe deplin productiv din prima zi de la angajare, nu am avea facultati de electronica, facultati de automatica, facultati de fizica, am avea facultati de IBM, facultati de Microsoft, facultati de Intel, etc. In acest caz economia nu ar evolua, iar noi intreprinderi s-ar naste cu mare dificultate, cele existente si ramase in urma nefiind lasate sa moara de personalul incapabil de a se integra in alt loc.
3. Daca studentii ar invata strict deprinderile necesare pentru un anumit tip de loc de munca, am produce niste handicapati intelectual, incapabili de inovatie, incapabili macar sa desfasoare un alt tip de activitate, sa profeseze intr-un alt domeniu, de voie sau de nevoie (plictiseala, lipsa motivatiei date de o noua provocare sau somajul).
4. Este absurd ca la terminarea studiilor sa pui punct procesului de invatare, desi multi au aceasta tendinta nesanatoasa. De abia acum, stiind din ce ai de ales si cum trebuie sa inveti in continuare, poti sa te orientezi catre un domeniu ingust specializat. Oricum, orice corporatie intreaga la minte stie ca trebuie sa treaca orice nou angajat printr-un proces de invatare a regulilor si procedurilor locale, a stilului de lucru practicat, care difera destul de mult de la una la alta.
5. Institutii de invatamant axate in principal pe dezvoltarea de aptitudini practice nici nu ar mai merita termenul de "academice", mai degraba de "scoli de meserii", iar studentii ar trebui sa se numeasca ucenici. Cercetarea in domeniul stiintelor aplicative ar disparea cu totul. Ar exista doar un domeniu al cercetarii fundamentale, teoretice, facuta de pasionati rupti de societate, niste "genii nebune", un domeniu al productiei industriale, ultra-pragmatice, dispretuitoare a oricarei teorii, si o imensa prapastie intre ele.