Dac-ar mai trai, licitatia asta la strigare...
...ar fi fost musai cistigata de tzatza Ioana, vecina lu' mam'mare.
I-auzi una:
Avea asta un papagal asa de tzipator colorat ca, atunci cind bocea,
la morti, crapau de mila pietrele morilor de vint, de apa si chiar ale aleia noi,
cu motor de ciu-ciu tren, la care nu macina nimeni de teama sa n-o ia
din loc dihania cu malaiu' si taritele lor cu tot. Vreme de sapte sate,
daca nu mai bine...
I-auzi doua:
Cind isi labartza buzuloancele a strigare, venea Joiana-n trap saltat
fie si din fundul pamintului poposind drept peste oala de muls
si rumegindu-si limba de frica sa n-o ia stapina-sa la copite c-a intirziat...
I-auzi trei:
La hora, noroc cu a lu' Sfrijitu', ologu' satului, ca-i tinea mina la gura cind
chiuia, altfel l-ar fi pleznit fetelor de maritat frumosii ochi din cap, ca lu' saracu'
Danila Prepeleac cind s-a blestemat cu uciga-l toaca.
[ Ea nu horea. O daruise Dumnezeu cu o faptura cit muntii Paring, de unde
i se scoborisera mosii. Avea locu' ei, ling-a lu' Sfrijitu', si tinea hangu' cu
picerele. Cu timpu' se afundase pina la briu, doar titele ei
imense, - care, cind eram mic, la rugaciunea lu' mam'mare ma unduise si pe mine-n
desfatari - impiedicind-o s-atinga miezul pamintului...
De cite ori era mai trista, sau mai vesela, zicea: -daca mi-ar da astia indarat
pamint, nu cit acopar cu un chiuit, doar cu tzitzele, tot ar avea copiii mei ce minca
toate zilele lor -]
I-auzi noua zeci si trei:
In 93, cind a-nceput astia privatizarea, tzatza Ioana era bocita de mult...
Da cum 'privatizarile' s-au dat de pomana, sper ca ceva-ceva, macar
cit ar fi acoperit cu tzitzele, s-ajunga si la ea, Dumnezeu s-o ierte,
ca buna si sarac-a mai fost.
Io atit am avut de spus despre fabrica de la Iasi...
|