Social

In timpul liceului (industrial) faceam practica la o uzina din localitate. Acolo am dat peste un vecin de la tara, din satul bunicilor, care lucra la strungarie.
Ma duceam des pe la el, ca sa mai stam de vorba. Era foarte ocupat cu ce facea acolo, incat aproape ca ca nu m-a bagat in seama. Mi-am dat seama ca nu este o meserie buna, daca ti se cronometreaza totul: de cate ori te duci la WC, in cate secunde faci operatia cutare, etc. Cand il vedeau ca sta un pic, trimiteau normatorul sa-i recalculeze timpul alocat fiecarei operatii. Nici inginerii nu aveau o soarta mult mai buna. Intrau in fabrica la ora fixa, stateau intr-un mediu artificial, cu zumzet de scule pneumatice, suportau frigul din halele de productie (geamuri sparte, curent), erau buzunariti de portari la fel ca muncitorii, la iesirea din fabrica. In asa hal ma scarbise practica in uzina, incat imi intrase in cap sa nu mai dau la facultate si sa ma fac mic meserias (fabricant de cruci de marmura, fotograf, depanator radio, apicultor, etc) sau mai bine gestionar la un complex alimentar, desi eram pasionat de electronica si eram bun la tehnica. Vazusem ca toti acestia erau relaxati, le picau ciubucuri, aveau timp si de o berica la pranz, nu aveau sefi care sa tipe la ei. Poate ca era mai bine asa. Toti gestionarii de la complexurile comerciale si alimentare sunt acum mari patroni (magazine, fabrici de mezeluri, etc), pentru ca au avut de unde sa fure.