Eveniment

Un coleg american foarte interesat de politica din Europa de Est (mai sant si din astia, e drept nu multi) m-a intrebat despre problematica recunoasterii-nerecunoasterii noului stat Kosovo.

Dupa parerea lui, situatia de acum din Kosovo are foarte multe asemanari cu situatia din Ardealul anului 1918. Ambele provincii faceau parte dintr-un stat component al unui imperiu multinational. Romanii din Ardeal si albanezii din Kosovo au fost minoritari daca privim intregul stat (Ungaria, respectiv Serbia), dar clar majoritari in provincia respectiva. Puterile vremii au anuntat dreptul la autodeterminare, bazat pe acest principiu romanii au hotarat unirea cu Regatul Roman la Marea Adunare Nationala din Alba Iulia, albanezii din Kosovo prin parlamentul ales au declarat independenta fata de Serbia (nici macar nu s-au unit cu Albania). Ambele state au fost dupa un razboi pierdut, comunitatea internationala (sau cel putin puterile importante) au hotarat acceptarea secesiunii. Daca urmarim logic evenimentele, reactia romanilor si ungurilor la declararea unilaterala a independentei provinciei Kosovo ar trebui sa fie exact pe dos, adica romanii ar trebui sa salute pe albanezii din Kosovo findca au urmat practic aceeasi cale ca si ei in 1918 si ungurii ar trebui sa denunte acest act si sa solidarizeze cu sarbii care au pierdut un teritoriu foarte important pentru istoria lor nationala.

Am incercat sa-i explic acestui coleg american ca istoria nu functioneaza intotdeauna dupa logica si sant cazuri cand interesul national (real sau perceput) primeaza. In cazul de fata romanii se tem ca ungurii din Ardeal considera cazul Kosovo un precedent si vor cere si ei autonomie/independenta/unire cu Ungaria. Ungurii, cel putin majoritatea realista, spera ca Uniunea Europeana va garanta drepturi colective si autonomie sarbilor ramasi in Kosovo si asta va fi intr-adevar un precedent in rezolvarea situatiilor similare. Personal, nu cred ca oricine cu catusi de putin simt al realitatii ar crede/spera ca desprinderea Ardealului de Romania si alipirea la Ungaria ar fi fezabila, de dorit de oricine. Raporturile demografice s-au schimbat foarte mult in ultimii 90 de ani. Ungurii n-au vrut sa acorde cetatenie dubla nici macar pentru conationalii lor din tarile vecine (vezi referendumul din Decembrie 2005), de ce ar crede oricine ca ar dori o minoritate de vreo 8 milioane de romani?

Marea majoritate a maghiarilor din Romania accepta faptul ca sant cetateni romani, nu vor sa atenteze la integritatea teritoriala a Romaniei, vor sa invete limba romana, vor sa contribuie cu talentul si munca lor la propasirea Romaniei, vor sa traiasca in liniste si pace cu romanii, dar simt ca in multe aspecte ale vietii ar duce mai bine daca lucrurile care le privesc s-ar decide pe plan local si nu de la centru. Si ei cred ca acesta s-ar putea implementa cel mai bine prin adoptarea diferitelor forme de autonomie. Mi se pare foarte trist ca frica cateodata isterica, irationala de orice fel de autonomie face ca cetatenii Romaniei, indiferent de nationalitate, sa sufere si sa fie obligati sa suporte toate aspectele negative ale unui stat inca ultracentralizat.

La 2008-02-20 20:40:27, PAZ a scris:

> Un coleg american foarte interesat de politica din Europa de Est (mai
> sant si din astia, e drept nu multi) m-a intrebat despre problematica
> recunoasterii-nerecunoasterii noului stat Kosovo.
>
> Dupa parerea lui, situatia de acum din Kosovo are foarte multe
> asemanari cu situatia din Ardealul anului 1918. Ambele provincii
> faceau parte dintr-un stat component al unui imperiu multinational.
> Romanii din Ardeal si albanezii din Kosovo au fost minoritari daca
> privim intregul stat (Ungaria, respectiv Serbia), dar clar majoritari
> in provincia respectiva. Puterile vremii au anuntat dreptul la
> autodeterminare, bazat pe acest principiu romanii au hotarat unirea cu
> Regatul Roman la Marea Adunare Nationala din Alba Iulia, albanezii din
> Kosovo prin parlamentul ales au declarat independenta fata de Serbia
> (nici macar nu s-au unit cu Albania). Ambele state au fost dupa un
> razboi pierdut, comunitatea internationala (sau cel putin puterile
> importante) au hotarat acceptarea secesiunii. Daca urmarim logic
> evenimentele, reactia romanilor si ungurilor la declararea unilaterala
> a independentei provinciei Kosovo ar trebui sa fie exact pe dos, adica
> romanii ar trebui sa salute pe albanezii din Kosovo findca au urmat
> practic aceeasi cale ca si ei in 1918 si ungurii ar trebui sa denunte
> acest act si sa solidarizeze cu sarbii care au pierdut un teritoriu
> foarte important pentru istoria lor nationala.
>
> Am incercat sa-i explic acestui coleg american ca istoria nu
> functioneaza intotdeauna dupa logica si sant cazuri cand interesul
> national (real sau perceput) primeaza. In cazul de fata romanii se tem
> ca ungurii din Ardeal considera cazul Kosovo un precedent si vor cere
> si ei autonomie/independenta/unire cu Ungaria. Ungurii, cel putin
> majoritatea realista, spera ca Uniunea Europeana va garanta drepturi
> colective si autonomie sarbilor ramasi in Kosovo si asta va fi
> intr-adevar un precedent in rezolvarea situatiilor similare. Personal,
> nu cred ca oricine cu catusi de putin simt al realitatii ar
> crede/spera ca desprinderea Ardealului de Romania si alipirea la
> Ungaria ar fi fezabila, de dorit de oricine. Raporturile demografice
> s-au schimbat foarte mult in ultimii 90 de ani. Ungurii n-au vrut sa
> acorde cetatenie dubla nici macar pentru conationalii lor din tarile
> vecine (vezi referendumul din Decembrie 2005), de ce ar crede oricine
> ca ar dori o minoritate de vreo 8 milioane de romani?
>
> Marea majoritate a maghiarilor din Romania accepta faptul ca sant
> cetateni romani, nu vor sa atenteze la integritatea teritoriala a
> Romaniei, vor sa invete limba romana, vor sa contribuie cu talentul si
> munca lor la propasirea Romaniei, vor sa traiasca in liniste si pace
> cu romanii, dar simt ca in multe aspecte ale vietii ar duce mai bine
> daca lucrurile care le privesc s-ar decide pe plan local si nu de la
> centru. Si ei cred ca acesta s-ar putea implementa cel mai bine prin
> adoptarea diferitelor forme de autonomie. Mi se pare foarte trist ca
> frica cateodata isterica, irationala de orice fel de autonomie face ca
> cetatenii Romaniei, indiferent de nationalitate, sa sufere si sa fie
> obligati sa suporte toate aspectele negative ale unui stat inca
> ultracentralizat.
>


Domnule Paz, Unirea Ardealului cu Romania s-a facut conform acordului incheiat de I.C Bratianu cu statele membre Antanta in special Anglia si Franta si care promiteau Romaniei Ardealul in schimbul intrarii Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Ungaria ca parte a imperiului Austro-ungar a pierdut Ardealul ca parte care a pierdut razboiul. Teritorii au pierdut si Austria (Slovenia,Cehia si Slovacia) si Germania (exemplu Alsacia si Lorena pe care le cistigase in razboiul franco-german din 1870)

Nu acelasi lucru se poate spune despre Jugoslavia un stat care nu a atacat pe nimeni, ci doar a avut parte de un razboi civil. Jugoslavia s-a format ca stat federal prin consensul tuturor partilor compenente (sirbi, croati, sloveni, bosnieci, muntenegreni). Nu se poate face analogia nici cu miscarile de independenta ale statelor din fosta URSS, stiind ca toate aceste state au fost in toate cazurile anexate, unele din vremea razboiului civil din 1918-1920 ( ma refer la Ucraina) altele prin forta ca urmare a pactului de neagresiune Molotov-Ribbentropp ma refer la Basarabia (astazi rep Moldova) tarile baltice (Estonia, Lituania si Lituania) si alte ocazii. Anexarile au fost toate in cazul URSS , bazate pe forta si dictat si nu se poate face nici o asociere cu formarea Jugoslaviei si nici a Romaniei.

Asta ar fi trebuit sa-i spuneti dv. amicului dv. american.