De ceea ce mi-a placut,in viatza,nu ma dezic vreodata.Dar tot ce nu mai e actual,n-are altceva de facut decat sa devina amintire.Mi-a placut Pele,mi-a placut Dobrin,mi-au placut Pitzurca-Stoica-Lacatus,ca sa dau exemplu dintr-un domeniu destul de "universal"dar fiecare la epoca lui,si nu prin comparatzia unei epoci cu o alta.
Mi-a placut Roman,si am mers cu dragpe mana lui,pana cand a aparut o intersectzie.La acea intersectzie,pasii nostri(diferit de vointza-dorintza-putintza)sau trezit pe poteci diferite.
Politica,este razboiul care se da in tine personal si in urma carora,dupa ce itzi faci toate socotelile insumand toate datele de care tu insutzi dispui in acel moment al alegerii,decizi.Decizia,atunci cand este ratzionala,nu-tzi da niciodata rezultatul pe care il doresti,ci rezultatul care,matematic,rezulta.Se da mai apoi o ultima batalie puternica intre minte si inima,si nu ai ce face,tai in carnea-tzi vie,si alegi.
Eu nu ma inchin la icoane.De nici un fel.Nici Roman atunci,nici Basescu azi,si nici urmatorul in care imi voi investi incredere,nu sunt batutzi in cuie,si nici ei nu vor asta,ci si ei,cu chiar matematica lor,vor alege,intotdeauna,nu cu inima,ci cu ceea ce viatza te obliga,cu legea propriei conservari.
Aici insa,trebuie sa ai grija,sa nu te injosesti,niciodata,nici chiar cu plata vietzii tale,sub demnitatea de OM.
Usha inimii mele,e continuu deschisa.Nu cred nimic,imposibil,dar nu cred ca Roman,ma va face vreodata sa ma intorc din drum.Ar trebui sa gaseasca o solutzie prin care sa ajung sa-l vad,pe drumul pe care merg,inaintea mea.
Pe mine,ma dezamagit,cand a pierdut.Spui tot timpul ca trebuie sa stii sa pierzi,iar cand pierzi,te separi sau te batzi?
Spui tot timpul ca ideea care atrage(alatura) cele mai multe idei,trebuie sa primeze,iar cand primeaza a altcuiva,schimbi?
Nimic nu este neschimbabil.Si Basescu va pierde,odata.Este normal.Alta minte se prepara intre timp,si infloreste,cand o inflori,mai frumos.
Poate ca e normala,si omeneasca,si neprimirea infrangerii.Dar e omeneasca,pt ca incape in ea,orgoliu.Chiar si intr-o cantitate infima.
Orgoliul,separa oamenii de sfintzi.
Asa ca pt a nu depasi statura de om,e necesar sa ai macar o picatura de orgoliu. |