Editorial

Iata aci,cateva vorbe despre “recunostintza”:
In general,este considerata o datorie,insa una interesanta,deoarece datoria nu este cea de a actziona,ci de a simtzi intr-un anumit fel.Desi conceptul implica ideea de rasplata,recunostintza nu este doar achitarea corecta a datoriei,deoarece binefacatorul nu poate pretinde recunostintza in felul in care un creditor poate cere restituirea datoriei.De asemenea,ar trebui sa simtzim recunostintza pentru lucruri cum ar fi VIATZA(sau,cum sustzine Aristotel,educarea in domeniul filozofiei ),pe care nu le putem rasplati intr-un mod semnificativ.Este necesara prezentza unui sentiment de iubire sau respect pt binefacator,iar lipsa acestuia reprezinta un defect atat de grav incat Hume il denuntza ca fiind “cea mai odioasa si nenaturala dintre toate crimele pe care fiintzele umane sunt capabile sa le comita”