De ce atata ura? Cat era in comunism! De ce?... Pentru ca n-am reusit sa reformam mai nimic si am trait o tranzitie derizorie? Ne razboim unii cu altii ca sa ne eliberam de ura devenita reazim. Un reazim izvorat din irational, din abisal. Ne schilodim sufleteste la optsprezece ani dupa comunism, cuvintele generozitate si solidaritate nu ne spun nimic, trec pe langa noi.(Daca nimeni n-a fost generos cu mine, eu de ce as fi ce altul? – zic multi.) Oamenii sunt asa cum sunt, nimeni nu este inger sau drac. Dostoievski spunea ca in sufletul unui ticalos e imposibil sa nu existe o raza de lumin?, trebuie doar sa o cauti. De optasprezece ani noi cautam bezna, nu lumina. Ca un autor nu-ti place sau il dezagreezi asta e libertatea ta si nu ti-o poate incalca nimeni. A nu agrea e un act rational pentru ca ai si argumente, a uri namai, e iratiune pura. Ura exprima neputinta noastra nascuta din esecul acestei tranzitii |