Analize si comentarii

Inainte de Patriarh, eu l-am trecut pe Brancusi pe la Cotidianul cam prin 2002 cu eseul care poarta titlul: Brancusi, poarta noastra spre Univers. N-am uitat sa-i duc operele ca curatat in purgatoriul catolic. Asadar, si catolicii ar putea sa-i revendice..duhul.

Ansamblul sculptural de la Targu-Jiu, cunoscut in toata lumea, reprezinta dovada existentei unei civilizatii stravechi pe aceste meleaguri. Patrimoniul universal ne ofera privilegiul de a proteja lucrarile acestui mare maestru. “Masa Tacerii”, “Poarta Sarutului” si “Coloana recunostintei fara de sfarsit” au reprezentat, in acelasi timp, “micul univers” spre care a tanjit Brancusi pana la moarte. Trupul sau este inhumat la Paris, dar sufletul sau a ramas acasa. Locul vegheat de Dumnezeu, numit Romania, este purgatoriu pentru sufletul Maestrului. In acest univers nevazut, Brancusi sta cu prietenii din copilarie la “Masa Tacerii”. Muritorii de rand nu sunt invitati; ei stiu ca “tacerea-i de aur”. La aceasta masa se rade copilareste si noi nu vedem nimic. Vedem in schimb sarutul de ramas-bun pe care ni l-a lasat Brancusi peste veacuri, scrijelit pe piatra “Portii Sarutului”. Sarutul, vesnic simbol al dragostei si iubirii. Acest mesaj este daltuit in mintea sculptorului inainte de a se naste, intr-o viata anterioara. Credea cu tarie in reincarnarea sufletului ca si acel calugar-preot al Tibetului, Milerepa, ale carui viata si opera i-au fost un exemplu permanent. “Poarta Sarutului” este pentru romani primul sarut in poarta si cu ochii la stele, uniune sufleteasca primara intre adolescenti care abia daca inteleg pe ce lume se afla. Dincolo de mormant, sculptorul ne modeleaza noua, muritorilor, sufletul: sa fim buni, toleranti si vesnic iubitori. El a mai trecut prin aceasta “poarta stelara” in mai multe vieti si ne spune cum sa ne purificam sufleteste. Dupa ce trec de poarta, intr-un sarut de despartire vesnic, cei din purgatoriu, cu sufletul curat, se catara copilareste la cer pe acest “stalp cosmic” numit “Coloana fara sfarsit”. Forma romboidala a Coloanei ne bucura. Drumul spre cer este cu intoarcere. Sufletele purificate se intorc ordonat pe “Coloana fara sfarsit”; in jos vor trece prin aceeasi “Poarta a Sarutului” si se vor aseza la “Masa Tacerii” pentru a incepe o noua viata. Pilda maestrului este aceea de a ne crea un univers aici pe Pamant, pentru a-l regasi la intoarcerea acasa. Poarta noastra spre Univers este Brancusi.