Magazin

Am citit si m-am gandit ca ar fi potrivit intr-o zi rece de iarna sa va trimit..poezia asta
pe care o recit la -0 grade:-)razvratit:
..
Rimbaut si Verlaine, pereche rara de poeti,
Amandoi geniali (dar ce-i geniul?) jucand
sah pe-o masa de marmora la un han
cu flori de castan
cazandu-le-n berea blonda
Si-n par si-ntre cal si nebun
soarele-ntins intre ei pe masa de sah,
nori cirus pe cer, si-o chelalaita muzica
venind prin usa capitonata de la St Sulpice
Intre doua miscari, vorbindu-si de iambi si spondei,
de-anacolut si vocala deschisa
Dumnezeu marele paun, cu paunii sai ingeri
si cu stralucitoarele stele, paunii de sluj:
convorbind, cum ii placea lui Platon, despre soarta
ori lui Sofocle, care ura si care-admira,
Ori lui Socrate, cel ce-a iubit si s-a amuzat.
Verlaine si-aseaza pionul pe-o frunza
si-si inchide ochii-i prelungi, care-s inselare,
si zice:''Rimbaud, avem o treba de facut:
Trebuie sa luam retorica si sa-i frangem gatul!..''
Rimbaud chibzuise plin de gravitate, muta regina ;
Si-apoi se cara in Tombuctu..
Si Verlaine mort, cu tot jadul si moravurile sale
Si mort Rimbaud, la Marsilia, prada unei viziuni,
cu piciorul amputat, precum altadata inima sa
si totul povestit mai tarziu de un lacheu,
a carui isprava sta-n ramanerea-i dincolo de timp..
Hai sa descriem seara asa cum este;-)..
insirate pe cer stelele asa cum sunt ele:
Verlaine si Shakespeare putrezind, acolo unde putrezesc ei,
Rimbaud tinut minte, si prea iute uitat;
randuiala-n toate lucrurile, logica-n intuneric;
iIerarhie-n atom si-n scanteie;
timpul in suflet si-n creier-continuitatea gandirii.
Asa cum Rimbaud a farmat-o si cum si-a batut joc de Verlaine
he-he, hai sa luam de gat divinitatea-
si s-o sugrumam, iar o data cu ea- retorica. '''''

Acum ma grabesc dar poate si un gand de la mine in urma acestor versuri
ungand abia spontan
si scris cu condei
pe foaia verandei
de iambi si de spondei
in usa camerei
pe care o deschid si o inchid si iar o deschd..
intr-un gand dorit,
de sanatate!
Matilda