Zice ca erau odata,niste mioritice(oitze,dar mai ales berbeci),care-si pasteau cot la cot,iarba verde de acasa.
La un moment,uneia i se pare ca simte o-nghionteala,venita dinspre partea din-napoi.
Da sa-ntoarca capul,dar lupul tariceanu,i-l indreapta cu calm catre-nainte si ii susura-n ureche,ca un fel de gand ascuns:
"Vezi de treaba,oitza mioara,ca ceea ce tzi se pare ca tzi se pare e doar o parere".
"Daaaa",miii seee paaaare,murmura mioara in gandul ei si paste mai departe iarba verde de acasa.
Arareori,i-si mai salta capul din naturalul in care s-a nascut,i-si pune palma streasina la ochi,si scrutand cu atentzie zarile,catand spre-apus de soarezice catre surata asemeni ei:
"Unde or fi vazand PD-eii astia lupul,ca cat prvesti cu ochii,nu se zareste nici neam".
"Asaa eee",ii raspunde ca un ecou,gandul din spatele ei,vazandu-si de treaba.
Si,pt ca ea,asa sa nascut,cu gandul asta dosnic,asa i se pare ca e natural,asa crede ca traieste toata lumea.
Eu,am vazut la viatza mea,multe oi,cu o dictzie perfecta si stapane peste limba, dar cu o viatza de doi lei,si multe "babe de la tzara"ce nu stiau de nici unele,dar cu o viatza,de 1500 de lei.
Si v-am spus povestea asa,sa va mai treaca limbaritza.
Multzi dintre voi,suntetzi violatzi de o viatza,si nici nu v-atzi dat,si nici n-o sa va datzi seama vreodata.Mai ganditzi-va. |
Nr. 4077 de sambata, 3 noiembrie 2007
Auschwitz pentru romani (5596 afisari) 
