Dosare ultrasecrete

In conceptia mea, “Frontul Unit Muncitoresc” constituit in 21 dec. ’89 in Piata Univesritatii, era in masura sa preia conducerea provizorie pana la organizarea unor alegeri libere si democratice, deoarece in componenta sa figurau aproape toti dizidentii de marca ai timpului, dupa cum urmeaza: Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Silviu Brucan, Vasile Paraschiv, Corneliu Manescu, Constantin Parvulescu si altii care avusesera curaj sa se opuna comunismului si lui Ceausescu, atunci cand acesta se afla la putere, si cand personaje de teapa lui Iliescu creasera un cult al personalitatii care depasise cu mult pe cel al lui Stalin sau Hitler.

Inca mai cred ca daca, dupa intrarea in CC al PCR, erau adusi acesti oameni, astazi viitorul Romaniei ar fi fost mult mai bun si nu ar mai fi murit aproape o mie de oameni, fara nici un rost.

Eu cred, cel putin pentru cei care vor scrie istoria revolutiei romane, ca faptele trebuie cunoscute asa cum s-au petrecut in realitate iara nu deformate, si anume: dupa abdicarea neoficiala a lui Ceausescu si dupa demisia oficiala a guvernului condus de Constantin Dascalescu, in capitala se asternuse linistea, nu se tragea, nu existau nici un fel de actiuni care sa impiedice preluarea puterii in mod oficial de catre cei amintiti mai sus, dara apare I. Iliescu, adus din ordinul lui Dan Iosif, care a fost prezentat de asa maniera, incat in piata CC al PCR, actualmente Piata Revolutiei, nu s-a mai auzit slogamnul “fara comunisti”; desigur va intrebati de ce?

Pentru ca I. Iliescu nu era cunoscut nici ca mare demnitar comunist nici ca dizident; multimea a fost luata prin surprindere, a crezut ca el este cine stie ce revolutionar important, fapt pentru care gruparea acestuia, desi la acea ora putin numeroasa, a reusit sa ocupe balconul si sa-l impuna pe acesta drept salvatorul neamului, desi in cladirea CC al PCR se afla Dumitru Mazilu, fost dizident si mult mai cunoscut dacat ipostorul de Iliescu.. dar cum putea prelua puterea un individ care nu facuse absolut nimic el, ar fi fost contestat si probabil inlaturat de la conducere fara greutate.. asa ca, pentru a-si legitima prezenta si preluarea puterii, acesta trebuia sa fie cunoscut.
Dar cum, pentru ca nu mai exista nici o posibiulitate; 21 decembrie ’89 trecuse , la “Inter” nu mai exista baricada, dimineata trecuse, Ceausescu plecase.. singura posibilitate a acestuia de a fi cunoscut era, ca impreuna cu complicii sai, vezi gen. Stanculescu, Gusa, Chitac, si Militaru sa puna la cale o diversiune in timpul careia el, I. Iliescu, sa se faca cunoscut, creindu-si in acest fel, autoritatea de care avea nevoie. Astfel, in mod nejustificat, el pleaca la televiziune, apare pe post si spune ca grupuri teroriste inarmate actioneaza impotriva populatiei pasnice.. iata dupa parerea mea, cuvantul magic care a declansat “toata nebunia” ce a urmat si care s-a soldat cu mortea celor aproape o mie de oameni.

Daca revolutionarii castigasera lupta impotriva lui Ceausescu si, mai ales, impotriva comuinismului si a aparatului represiv cel mai bine reprezentat din toate statele est-europene ce pornisera pe drumul libertatii (Ungaria, Germania, Cehoslovacia, Polonia), lupta impotriva lui I. Iliescu si a complicilor sai s-a dovedit a fi mult mai greu de castigat pentru ca gruparea Iliescu a folosit impostura, minciuna, delatiunea, amenintarea (acolo unde era cazul) si mai mult decat atata, maniupularea opiniei publice cum ca el ar fi salvatorul natiunii. Nimic mai fals, caci omul acesta se face vinovat de moartea celor aproape o mie de oameni numai pentru binele sau si al clicii sale. Nu trebuie sa uitam ca, recent, generalul Athanasie Stanculescul, la un post de televiziune a declarat ca el a hatarat cine sa preia conducerea in Romanaia.

Dar cine era acest general.. era omul care a fost la Timisoara, era omul agreat si oficializat de Ceausescu sa preia conducerea armatei in locul lui Milea, care nici acum nu se stie bine daca s-a sinucis ori a fost asasinat, si care, colac peste pupaza, a fost declarat “erou national”… pentru ce a fost el declarat erou national, ce a facut el sa fie erou national? Daca in Romania noastra de ieri, de azi si dintotdeauna sunt declarati eroi nationali astfel de oameni, atunci vai de “Romania noastra”.

Ah! Era sa uit, daca I. Iliescu se bate cu pumnul in piept ca este revolutionar, de ce l-a pus pe capitanul Lupoi sa-i someze cu arma pe revolutionarii din CC al PCR sa paraseasca cladirea?

In numele cui a facut acest minuscul capitan acest gest? In numele armatei? Preluase armata puterea? Cine facuse revolutia, armata ori revolutionarii? Cine ii ordonase acestuia sa-i umileasca pe revolutionari? Ceausescu? Nu, pentru ca acesta fusese asasinat! Atunci cine? Raspunsul este unul singur: generalii Stanculescu si Militaru, care erau complicii lui Iliescu in actul de confiscare a revolutiei, revolutie realizata de uriasul segment anticomunist.

Si daca nu este asa, de ce I. Iliescu, impreuna cu complicii sai, a tinut Bucurestiul asediat cu ajutorul blindatelor multe luni dupa decembrie ’89. Impotriva cui mai luptau aceste tancuri si taburi?

Impotriva teroristilor care nici macar nu au existat? Nu, stimati cititori! Aceste trupe, ale armatei, aveau un singur scop, si anume acela de a-l apara pe Iliescu si puterea nelegitima, care a preluat puterea de la revolutionari cu forta printr-o confiscare a revolutiei cu ajutorul diversiunii, avand sarcina, de la conducerea URSS sa duca Romania spre prestroika si nu spre Europa si spre libertate.
Pentru cine nu stie, dar mai ales, pentru cei care cred ca stiu, dar nu stiu, trebuie sa va spun ca prelungirea revolutiei romane pentru liberatate si democratie, care o culminat cu “Piata Universitatii”, tocmai pentru aceste motive s-a facut.

Iliescu voia prestroika si instaurarea unei “dictaturi luminate” (afirmatia ii apartine) iar noi, revolutionarii anticomunisti, voiam libertatea pe care cu pretul vietii multora dintre noi o castigasem in 22 dec, ’89 cand a abdicat Ceausescu, doream sa devenim o tara europeana dar mai presus de toate doream o viata mai buna pentru intreg poporul.

Voi reda cateva versuri din poemul “Decembrie ‘89” care cred eu va fi destul de edificator si anume:

“Ca nu-i bine pentru popor,
Nu purtam nici o vina
Nici noi, ce inca mai traim,
Nici cei ce zac in cripta”.