Editorial

Mai devreme sau mai tarziu, lumea va aprecia corect si obiectiv atitudinea politica a celor doi lideri. Pentru mine, votanta fidela a liberalilor, asocierea cu PD in Alianta DA mi s-a parut oportuna la momentul respectiv doar pentru ca s-a reusit stoparea dominatiei PSD-iste. Cred ca liberalii nu au gresit numai cand s-au aliat cu democratii, ci si mult mai devreme, cand au dat partidul pe mana lui Stolojan. Trebuiau sa fie mult mai circumspecti, mai prudenti, cu un om care a dovedit inconsecventa atat politica cat si profesionala (politica economica din guvernarea Stolojan numai de factura liberala nu a fost). Dar, dupa razboi, multi viteji se arata! Pentru a repara greselile trecutului, Tariceanu si ceilalti lideri liberali au acum de infruntat un fost partener politic, devenit subit un adversar incorect si perfid, care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile. Iar scopurile sale nu sunt legate de intersul general, ci doar de propriul interes. Cineva spunea ca atunci cand abuzezi de mijloace imorale, scopul devine el insusi imoral. Dar nu numai imoral, ci si periculos pentru o tara cu democratie neconsolidata. Utilizand discretionar institutiile statului in interes propriu sau de partid creezi un precedent si deschizi calea spre abuzuri si ilegalitati. Folosind institutiile de forta, precum procuratura, in interes personal, scotandu-le de sub controlul legii, risti sa devii victima lor atunci cand li se schimba stapanul. Oare Basescu sa nu simta aceste pericole? Nu cred. Cred mai degraba ca putin ii pasa de normele democratice si ca urmareste sa-si consolideze si sa-si maresca puterea tocmai pentru a nu scapa de sub control instrumentele utile in lupta politica. Procuratura si SRI sunt cele mai eficiente instrumente pentru ca actioneaza ocult si il transforma pe Basescu in depozitarul absolut al tuturor informatiilor. Iar cine detine informatii, detine putere. Restul (presa, institutii de sondare, formatori de opinie) sunt mijloace transparetizate care functioneaza la nivelul constientului colectiv pentru a induce perceptia de putere, de sustinere neconditionata. Ce sa faca Tariceanu in fata unui asemenea adversar? Nimic altceva decat sa incerce sa reziste cat mai mult. Dar nici intr-un caz sa nu-l combata cu aceleasi mijloace, pentru ca, lupta fiind inegala si incorecta, sigur va pierde. In lupta dintre print si balaur invinge inteligenta, nu forta. Tariceanu n-o fi el chiar print, dar Basescu are semnalmentele unui balaur cu cel putin 4 capete, care poarta fiecare un nume: Traian, Morar, Tulus si Coldea.