Dosare ultrasecrete

Rusiei i s-a intamplat o chestie groaznica: Se simte in inferioritate militara. Se simte umilita. Se simte ca un urs in cusca de la zoo. Si rage din toata inima, dar rage a neputinta si durere.

Problema rusilor nu e ca se tem ca vor fi atacati sau ca nu vor putea ei sa atace, ci nu prea mai pot intimida pe nimeni. Cel mai bine s-a vazut acest lucru asta primavara in timpul crizei monumentului sovietic mutat de estonieni din centul Tallin-ului. Rusia s-a agitat, si-a umflat muschii si a tipat ca din gura de sarpe pentru ca in final monumentul sa ramana acolo unde l-au mutat estonienii iar Rusia sa o lase balta pe tacute.

Rusia a mai inghitit pana acum suficiente afronturi fara sa poata face nimic. Tarile din ceea ce considera Rusia ca fiind sfera ei de influenta au intrat bine merci in NATO, si UE in pofida protestelor rusesti. Tarile baltice au refuzat sa acorde cetatenia unei bune parti din numeroasa minoritate rusa din zona (ramasi mare parte din ei si azi cetateni de mana a doua), in pofida amenintarilor si acuzatiilor de discriminare proferate de Rusia.

Tot ce i-a mai ramas guvernului rus sa faca este sa vanture in fata propriului popor pericolul amenintarii militare occidentale. Adica vezi Doamne, maine, poimaine diviziile blindate ale Luxemburgului si Islandei se vor napusti spre Moscova. Agitarea "pericolul" extern va permite guvernului rus sa risipeasca mai multi bani pe inarmare decat risipeste azi. Spun risipa, pentru ca economia rusa (numai de vreo doua ori mai puternica ca cea poloneza) se afla in 2006 undeva intre Italia, Spania, Brazilia si Mexic deci nu va avea nici cea mai mica sansa sa suporte o cursa a inarmarilor cu Occidentul. Cu tot respectul pentru care il am pentru aceste tari, nici un om cu mintea intreaga nu si-ar putea imagina ca ele vor deveni vreodata superputeri militare.

Totusi marirea cheltuielilor pentru inarmare are un beneficiu major pentru politicienii rusi. Rusia nu a investit in mod inteligent banii castigati din vanzarea materiilor prime in urma conjuncturii favorabile ei din ultimii ani. Totul s-a risipit in buzunarele vesnic flamande ale mafiotilor rusi, in subventii pentru "aiatii" ocazionali si in plata in bloc a datoriei externe a fostei URSS. O zdruncinatura pe temen scurt pe piata petrolului si/sau reducerea cererii de petrol pe temen mediu si lung va vesteji aceasta aparenta crestere a Rusiei. Mai devreme sau mai tarziu acest lucru va fi simtit de rusul de pe strada care are azi multe sperante si-si simte mandria nationala intremata, chiar daca burta e in continuare destul de golasa. Atunci se va putea scoate din joben "pericolul occidental" si povestea cu "independenta care cere sacrificii" . Asta va tine de foame o buna bucata de vreme. Numai ca asta se numeste deriva...