Analize si comentarii

Am citit cele doua episoade dedicate de d-l. profesor Simion cartii istoricului Florin Constantiniu interpelat de formula "naratiune istorica"; nu e o noutate ca un titlu induce un unumit orizont de asteptare. Dupa primul episod deja simteam ca ceva nu e in regula in raportul dintre orizontul de asteptare si cele prezentate si cam asa a ramas si dupa lectura celui de-al doilea. Esentialmente, anticipam reintilnirea ori dezbaterea unor idei ca acelea vehiculate de Paul Veyne (Comment ecrit-on l'histoire?), Paul Ricoeur (Histoire et verite, Temps et recit), ori ca sa raminem printre "ai nostri" de scrierile recente ale lui Lucian Boia). Neavind cum sa ma edific personal, cel putin pentru moment, trebuie sa iau pur de l'argent comptant ca respectiva carte este, de fapt, un melanj de istorie a istoriografiei (unei epoci specifice) si de memorialistica, cocktail cu potential nebanuit... In fine.
Dincolo de materia prezentata ,m-a intrigat o alta formula a d-lui profesor Simion : "naratiune istorica adevarata", de-o ambiguitate evidenta. Sa fie oare istoria narata adevarata, ori arta narativa a istoriei? In ce priveste prima alternativa, Stefan Heym se pronunta, ca artist, in Die Konig David Begrift si ne-o denunta ca impostura; la fel face si Paul Veyne, istoricul, care nu vede in istoriografie mai mult interes decit in astrologie, deplorind conditia istoriografiei de tributara subiectivitatii "naratorului"; cautarea filosofica/epistemologica a lui Ricoeur a incercat, printre altele, o reflectie in jurul legitimitatii istoriei/istoriografiei ca stiinta fara a ajunge la o concluzie definitiva.

Teama mi-e ca , in ciuda interesului pe care l-ar putea suscita punerea in discutie a unor elemente dintr-un orizont de asteptare intrezarit (prin doruri), ne va fi dat sa ne multumim cu faptul ca in pagina de simbata a Zilei e inca posibil sa citim, cu oarecare interes, despre un melanj de istorie a istoriografiei si memorialistica.

Se pare ca cel care a spus ca trecutul e mai greu de interpretat decat viitorul avea dreptate. Si mai spunea cineva ca, in istoriografie, are dreptate cel care are puterea. La noi inca nu s-a ajuns, nici dupa 18 ani de 'democratie' sa se defineasca ce este 'adevarul istoric'. Chiar evenimentele recente au ramas nelamurite si nu li se poate da de capat (ex: de unde au aparut si, mai ales, unde au disparut 'legionarii' lui Iliescu in 90?


La 2007-08-18 04:48:20, Daniel St.Paul a scris:

> Am citit cele doua episoade dedicate de d-l. profesor Simion cartii
> istoricului Florin Constantiniu interpelat de formula "naratiune
> istorica"; nu e o noutate ca un titlu induce un unumit orizont de
> asteptare. Dupa primul episod deja simteam ca ceva nu e in regula in
> raportul dintre orizontul de asteptare si cele prezentate si cam asa a
> ramas si dupa lectura celui de-al doilea. Esentialmente, anticipam
> reintilnirea ori dezbaterea unor idei ca acelea vehiculate de Paul
> Veyne (Comment ecrit-on l'histoire?), Paul Ricoeur (Histoire et
> verite, Temps et recit), ori ca sa raminem printre "ai nostri" de
> scrierile recente ale lui Lucian Boia). Neavind cum sa ma edific
> personal, cel putin pentru moment, trebuie sa iau pur de l'argent
> comptant ca respectiva carte este, de fapt, un melanj de istorie a
> istoriografiei (unei epoci specifice) si de memorialistica, cocktail
> cu potential nebanuit... In fine.
> Dincolo de materia prezentata ,m-a intrigat o alta formula a d-lui
> profesor Simion : "naratiune istorica adevarata", de-o ambiguitate
> evidenta. Sa fie oare istoria narata adevarata, ori arta narativa a
> istoriei? In ce priveste prima alternativa, Stefan Heym se pronunta,
> ca artist, in Die Konig David Begrift si ne-o denunta ca impostura; la
> fel face si Paul Veyne, istoricul, care nu vede in istoriografie mai
> mult interes decit in astrologie, deplorind conditia istoriografiei
> de tributara subiectivitatii "naratorului"; cautarea
> filosofica/epistemologica a lui Ricoeur a incercat, printre altele, o
> reflectie in jurul legitimitatii istoriei/istoriografiei ca stiinta
> fara a ajunge la o concluzie definitiva.
>
> Teama mi-e ca , in ciuda interesului pe care l-ar putea suscita
> punerea in discutie a unor elemente dintr-un orizont de asteptare
> intrezarit (prin doruri), ne va fi dat sa ne multumim cu faptul ca in
> pagina de simbata a Zilei e inca posibil sa citim, cu oarecare
> interes, despre un melanj de istorie a istoriografiei si
> memorialistica.
>