Procesul comunismului

Dupa o luna in lagar, la Lavrion, mi-am gasit de lucru (ilegal, bineinteles) la Atena si mi-am inchiriat un subsol pe care l-am botezat apartamentul Zaimi.
Am intrat in legatura cu romanasii fugiti din tara dar cu pasapoarte, deci pentru greci, ei erau veniti legal in Grecia. D'asta baietii si fetitele erau cazati la hotel Cairo, cu ceva diurna, cam cincizeci de suflete. Imi petreceam serile cu citiva cu care ma imprietenisem si, la ureche, Doctoru' (un tip foarte simpatic ce-a ajuns in Canada) mi-a spus ca o pereche de romanasi, amindoi cam la 35 de ani, erau de fapt cu misiune. Erau ei cam secretosi si pen'ca eu ma stiam cu musca pe caciula (am ajuns in Gretzia sarind peste bord la Iteea) am inceput sa ma feresc de ei. Au incercat sa fie amicali cu mine da' m-am ferit ca "bata-l toaca" de tamiie.
Ei, am ajuns eu la Houston, mi-am adus fetele si, intr-o zi, intr-un mall, vorbind in romaneste, am fost acostati de o doamna foarte bine. Din una, alta a aflat mai totul despre mine, in mai putin de zece minute. Ne-a invitat la ea acasa, i-am cunoscut sotul si fata. Putin cite putin am aflat ca Dl Cerbu, sotul doamnei a fost regizor ori in orice caz, o personalitate in teatru sau film in RO anilor '70. El a fost initiatorul schemei : Bade, ce tii icoana aia prafuita si afumata acolo, in coltul camerei. Ia de la mine icoana asta noua, argintata, in schimb. Avea tipul doua Mercedesuri 230 (ultimul tip pe vremea aia) si lucra ca portar la un hotel si restaurant de lux. Dar nu asta-i relevant. Sotii Cerbu au fugit din RO pe la mijlocul ori sfirsitul anilor '70. In Houston au incercat sa-si faca un trai, dar n-au stat prea mult. Si-au umplut carti de credit la maximum si s-au intors in RO. Si-au cerut iertare de la coana Lenuta. A fost si un articol mare in Scinteia.
Revenind la mine, cind am intilnit-o pe Dna Cerbu in Houston, era prin 1987. Se intorsese in America. Aici intra in joc calitatile mele de detectiv. Conita ma intreba de fiecare data ce fac, cum este acolo unde lucrez (s-a intimplat sa schimb o pozitie de cercetare la Texaco, cu una la Western Atlas. La Texaco era temporara, la Atlas, permanenta). Mai ma si duceam la Universitate Houston unde un profesor exceptional timisorean era titular - Crisan. Deci conita avea o droaie de intrebari, la care respundeam cinstit. Petrescu, fost telegrafist, avea statie de radio transmisie de 200 W, cu care discuta cu vasele romanesti din portul Houston. Avea tipul nevasta si doua fete, adolescente si traia intr-un apartament cu doua dormitoare. Dupa fo' doua luni de cind l-am cunoscut, a luat, spunea el, un roman fugit de pe un vas romanesc la el in apartament. Am avut ocazia sa vad situatii de care ar fi trebuit sa-mi titiie pantalonii. Doamne, lunga era mina Securitatii, noroc ca nu eram decit un cartofior marunt ca altfel, Petrescu si ginere-su (alt securist cea ajuns in Venezuela impreuna cu una din fetele lui Petrescu), m-ar fi legat fedeles, m-ar fi dus intr-o noapte in port si "imbarcat " pe vreo nava romaneasca fara sa pot zice nici circ. Daca in Houston era asa, citi naiba erau in diaspora? Citi mai sint inca aici?

Iteea
de Alexandra Badea

Calator sunt si uneori imi cade
Privirea peste golful albastru
Inghesuit intre doua falii subtiri de pamant
Ce se imbuca in Iteea.
E un oras mic, intre mare si cer.
In care unoeri nu se intapla nimic mai mult
Decat cafeaua amiezii la taifas pe o terasa
Iar alteori imi cade prezenta peste o intamplare.

Se intorc pescarii de pe mare
Oamenii din port sunt atrasi
De aroma de peste, se aduna
Langa barca rosie si alba
Se inghesuie in fata barbosilor
Care se falesc cu lazile lor colorate,
In care stralucinde spinari ale pestilor
Atrag atentia noastra , necunoscatori
Turisti care cer si ei amintire
Un arici de mare ?prins din greseala.
Tepos si urias zace si acum in balconul
Unei profesoare de biologie dintr-un oras oarecare
Care si-ar fi dorit toata viata sa vada acea mare
Producatoare de monstri teposi pe care ii va arata elevilor
Ce se vor oripila la vederea creaturii infioratoare.










La 2007-07-21 00:38:52, indel a scris:

> Dupa o luna in lagar, la Lavrion, mi-am gasit de lucru (ilegal,
> bineinteles) la Atena si mi-am inchiriat un subsol pe care l-am
> botezat apartamentul Zaimi.
> Am intrat in legatura cu romanasii fugiti din tara dar cu pasapoarte,
> deci pentru greci, ei erau veniti legal in Grecia. D'asta baietii si
> fetitele erau cazati la hotel Cairo, cu ceva diurna, cam cincizeci de
> suflete. Imi petreceam serile cu citiva cu care ma imprietenisem si,
> la ureche, Doctoru' (un tip foarte simpatic ce-a ajuns in Canada) mi-a
> spus ca o pereche de romanasi, amindoi cam la 35 de ani, erau de fapt
> cu misiune. Erau ei cam secretosi si pen'ca eu ma stiam cu musca pe
> caciula (am ajuns in Gretzia sarind peste bord la Iteea) am inceput sa
> ma feresc de ei. Au incercat sa fie amicali cu mine da' m-am ferit ca
> "bata-l toaca" de tamiie.
> Ei, am ajuns eu la Houston, mi-am adus fetele si, intr-o zi, intr-un
> mall, vorbind in romaneste, am fost acostati de o doamna foarte bine.
> Din una, alta a aflat mai totul despre mine, in mai putin de zece
> minute. Ne-a invitat la ea acasa, i-am cunoscut sotul si fata. Putin
> cite putin am aflat ca Dl Cerbu, sotul doamnei a fost regizor ori in
> orice caz, o personalitate in teatru sau film in RO anilor '70. El a
> fost initiatorul schemei : Bade, ce tii icoana aia prafuita si afumata
> acolo, in coltul camerei. Ia de la mine icoana asta noua, argintata,
> in schimb. Avea tipul doua Mercedesuri 230 (ultimul tip pe vremea aia)
> si lucra ca portar la un hotel si restaurant de lux. Dar nu asta-i
> relevant. Sotii Cerbu au fugit din RO pe la mijlocul ori sfirsitul
> anilor '70. In Houston au incercat sa-si faca un trai, dar n-au stat
> prea mult. Si-au umplut carti de credit la maximum si s-au intors in
> RO. Si-au cerut iertare de la coana Lenuta. A fost si un articol mare
> in Scinteia.
> Revenind la mine, cind am intilnit-o pe Dna Cerbu in Houston, era prin
> 1987. Se intorsese in America. Aici intra in joc calitatile mele de
> detectiv. Conita ma intreba de fiecare data ce fac, cum este acolo
> unde lucrez (s-a intimplat sa schimb o pozitie de cercetare la Texaco,
> cu una la Western Atlas. La Texaco era temporara, la Atlas,
> permanenta). Mai ma si duceam la Universitate Houston unde un profesor
> exceptional timisorean era titular - Crisan. Deci conita avea o droaie
> de intrebari, la care respundeam cinstit. Petrescu, fost telegrafist,
> avea statie de radio transmisie de 200 W, cu care discuta cu vasele
> romanesti din portul Houston. Avea tipul nevasta si doua fete,
> adolescente si traia intr-un apartament cu doua dormitoare. Dupa fo'
> doua luni de cind l-am cunoscut, a luat, spunea el, un roman fugit de
> pe un vas romanesc la el in apartament. Am avut ocazia sa vad situatii
> de care ar fi trebuit sa-mi titiie pantalonii. Doamne, lunga era mina
> Securitatii, noroc ca nu eram decit un cartofior marunt ca altfel,
> Petrescu si ginere-su (alt securist cea ajuns in Venezuela impreuna cu
> una din fetele lui Petrescu), m-ar fi legat fedeles, m-ar fi dus
> intr-o noapte in port si "imbarcat " pe vreo nava romaneasca fara sa
> pot zice nici circ. Daca in Houston era asa, citi naiba erau in
> diaspora? Citi mai sint inca aici?
>

La 2007-07-21 08:44:16, ionion a scris:

> Iteea
> de Alexandra Badea
>
> Calator sunt si uneori imi cade
> Privirea peste golful albastru
> Inghesuit intre doua falii subtiri de pamant
> Ce se imbuca in Iteea.

In filmul memoriei, golful si pamintul in juruk lui sint Paradis, mai ales intr-o zi de iunie, fara vint. De fapt golful este ca un lac foarte lung. Accesul la Iteea se face doar pe drum de munte, nu exista cale ferata. Ca sa ajungi la Atena trebuie sa iei LandRover-ul politiei din Iteea pina la Lamia si, acolo, insotit de un politist, iei autobuzul pentru Atena. (LandRoverul politiei este optional...)
Multumesc, Ionica, pentru poezia profesoarei de biologie.