Referitor la acoperirea fondului de pensii prin cresterea economica si a productivitatii tocmai gandeam ca s-ar putea ivi manifestari de genul « de ce sa mai trag daca se duce castigul aiurea? »
Nici nu am terminat gandul si vad ca prima postare a si anticipat temerea, sper ca numai ironic, in fond natural pana la un punct. La fel de naturala este intrebarea daca votantii majoritari ai legii au consultat vreun specialist inainte de a trece la votul cu zurgalai castigatori de voturi. electorale. Au facut-o cu nonsalanta, uitand despre realizarea lor de la inceputul anilor 90, parlamentul fiind cam acelasi, cel putin in manifestari si conceptii, ce a condus la devalizarea fondului de pensii. Insusi primul ministru s-a opus vehement, spontan si deci sincer, la prima propunere. La adierea motiunii de
cenzura, fiind inginer, a si gasit rapid sursele fondului necesar acoperirii cheltuielilor. Doamna profesoara Petre, in editorilul trecut, a sarit voios peste aceste amanunte nesemnificative si impreuna cu doamna Roxana manifesta ferm opinia contrarie multelor si prelungitelor discutii purtate de specialisti, se pare cu oarecare ingrijorare, iscate de prea pripita votare. Doamne fereste, nu ca pensiile n-ar trebui imbunatatite, ar fi trebuit facut gestul mai demult, cu mai multa chibzuinta si in panta ascendenta continua. Momentul a fost bine tintit politic, fara a gandi faptul ca se va da, darnic inca, cu o mana si s-ar putea ajunge la luatul cu o mana jumate sau chiar mai mult. O concluzie ar fi ca parlamentarii, cu salariile marite recent cu 20%, ar putea face gestul patriotic care sa le intareasca entuziasmul si sa confirme actiunea lor pur umanitara prin cedarea unei bune parti din propriul salariu fondului de pensii. Asa, peste catva timp, vor putea simti si chibzui mai bine asupra echilibrului unui buget al statului. Alaturi de propunerea GDS ar putea acoperi macar o parte din procentajele de crestere votate. S-ar putea discuta si despre penalizarea administratiei care, din incompetenta, neglijenta, fara a mai vorbi de afaceri necurate, imprastie banii statului aiurea sau prin buzunare private. In fine, in harmalaia premergatoare suspendarii presedintelui s-a discutat mult despre multele sale promisiuni si nerealizarea lor. Inca nu ar fi asa de daunator, daca mai tinem cont de faptul ca nu ar avea voie sa se amestece unde chipurile nu are ce cauta. Adaugam si criticile pentru populism, totusi care nu a dezchilibrat bugete. Gestul parlamentarilor votanti nu are nimic comun cu populismul, fiind acoperit pentru scurta durata cel putin prin generozitatea fata de o clasa cert defavorizata. Pentru distanta vom mai vedea. In acest sens presedintele nu numai ca are voie sa chestioneze asupra acoperirii de lunga durata a acestei generozitati, are datoria chiar de a o face fata de obligatiile asumate la intrarea in UE. Hai sa uram succes curajoasei initiative, inspre binele pensionarilor cu pensii mici in special. Cu speranta, generata mai degraba de obligativitatea de a nazui decat de consecventele in sens manifestate de legiuitori pana acuma, ca se va ajunge in echilibru pana la capat. |