Anchete

ionion
2007-07-06 22:46:10

Placut articol , dar sa revenim la realitate : in Cotroceni sta republicanul !

Asa ca nu-i chiar asa idilica realitatea.

MorrisM
2007-07-07 16:30:11

Ar fi fost necesara putina documentare

Eu stiu ca initial Eforie se chema Eforia Spitalelor. Ar fi fost minunat ca articolul sa se bazeze si pe putina documentare, nu pe lecturi anterioare de cultura generala. Multumesc.

gabriela liliana
2010-01-19 11:42:28

Gradina

Pe un tarm, la margine de mare era o gradina plina de flori in multe culori, de copacii de maslini, de mere dulci si de cirese...Era tot ce avea si in fiecare zi avea grija de ea, ii vorbea, cu ea se-nveselea, cu ea plangea si tot cu ea gandurile si dorurile isi adormea pe piatra alba pe care lacrimile de roua in fiecare dimineata le scada.
Petalele cazute in fiecare dimineata le aduna si cu ele apa marii-o incununa...Ele plecau cu valurile calatoare, odata cu ele si gandurile sale amare...Pumnul si-l umplea cu apa parfumata si isi uda fata alba, spunand:"va veni si alta data!"
Treceau zile, luni si ani, dar speranta sa o gaseai in fiecare floare, in fiecare fruct de vara si de toamna, in fiecare frunza de maslin, chiar daca unele ii cadeau la picioare...Fluturasii ii mangaiau privirea cazuta si la fiecare zbor lasau o urma albastra...Se asezau pe fiecare petala alba, pe fiecare clapa a pianului de la fereastra, pe fiecare coarda de vioara, pe fiecare sunet de harpa...Cate unul se mai agata in floarea de mar de parca acolo vroia sa-i fie ultimul zbor.
___Micutul meu, vino de-ti continua zborul...Priveste cum Lumina deschide Orizontul...Auzi?Scoica isi canta dorul...Dorul de Sirena, de iubirea ei eterna.Tu stii cel mai bine sa zbori spre lumina...Ia si dorinta mea si a scoicii de perluta dorului plina si du-le la ea, la lumina si izvorul din ea.
Zborul si l-a continuat si in lumina a plecat...Ah, si ce lumina mare se facuse!Fluturasul in ea se pierduse...pentru ca numai el stie ca iubirea e plina de lumina si izvor...Si atunci parfumul florilor de mar peste gradina se asezase...Floarea de cires petala si-o deschidea,frunza de maslin se legana, in ritmul ciocarliei usor cadea si in fiecare zi drumul valului il urma cu aceeasi speranta:"va veni si alta data, caci este zi in fiecare zi lasata...!"
Porumbelul alb le aduna si in cuibul de la fereastra le aseza...melodia continua sa-i mangaie fata si lacrima cazuta pe piatra alba ...

( octombrie, 2007)
Cand am recitit am vazut ca ce mult se aseamana cu ea, Maria, si cu acel palat de pe marginea marii, din Balcic.(pentru prima data cand am citit despre ea si despre acest palat a fost in aceste zile)