Analize si comentarii

M-am nascut la jumatatea distantzei dintre 45 si 89,intr-unul din cele mai sarace sate din Romania.Viatza mea,s-a desfashurat,nomad,si am luat pulsul ,pe propria-mi piele,a sute de localitatzi sarace din toate zonele tzarii,de la Sf Gh-Delta,pana la Sacuieni-Bihor,de la Varfu Campului pana la Bhaclesh,apoi Goruia,Balteni,Amaru,Bizigheshti,23 August,Runcu,Patru-Fratzi,Dobroteshti,Frasinu, Dognecea sau Vinderei,dar n-am gasit vreuna,mai vitregita de soarta,ca localitatea unde m-am nascut,si unde am copilarit eu.
Ieri,priveam un pix Pierre Cardine,al copilului meu,care,prin designul sau mi-a readus in minte stiloul meu,de 8 lei,cu bashica,care ma facea albastru de cerneala calimarii,pe maini,pe bot shi pe banca,shi mi-a impins re-amintirile pana la "maculatorul"din clasa 1-a,facut din hartie ca cea igienica,de azi,hartie pe care scriam doar cu creionul,shi pe care o foloseam shi ca "sugativha".
Clasa-ntai,am facut-o pe banci ce puteau fi de pe timpul lui Creanga,facute din scanduri(azi i-mi dau seama,pt ca atunci,cu ce puteam sa compar?)negeluite,banci in care re-vhad incrustari shi pete de cerneala.
Dupa vacantza mare,nu le-am mai gasit.Pe dushumeaua scartzaitoare shi frecata mereu de femeia de serviciu cu nu mai mi-aduc aminte ce produs petrolier(poate gaz,lampant),i-shi facusera aparitzia,alte banci,noi,minuni pt noi,shi odata cu noi pt tot satul,banci cu doua locuri,shi cu scaun rabatabil,tehnica care ne-a inmarmurit de admiratzie,pana cand am inceput sa ne prindem deshtele in ele,descoperind astfel ca orice lucru nou,nu aduce doar lucruri bune.
Am vazut "orashul"in copilaria mea,arareori,iar cand l-am vazut,a fost de fiecare data,pt mine,un eveniment grandios.
"RATA",cea care facea legatura cu orasul,i-mi apare pt prima data pe retina amintirilor,hurduchaindu-ma pe un drum de piatra cubica,intr-o dimineatza friguroasa care trebuie sa fi fost de toamna,tarzie,sau poate de iarna,cu intrare in orash cam pe la 6,shi ochii mei,stclitzi prin geamul lateral,capiv eu intre spatarul bancii din fatza si cea din spatele meu,shi cu o maicha-mea,poate adormita sau doar leganata de "tangajul"RATEI,geam prin care i-mi staruie in minte,lumini sters-galbui ale orashului in care intram,dar ce lumini,luminoase,in comparatzie cu bezna atot-shtiuta,a lumii mele,curent-inconjuratoare.
Am avut lampa cu gaz,multzi ani,deshi in sat era curent,sau poate or fi fost luni,cat a durat "tranzitzia"de la culcarea la pamant a casei vechi shi mutarea in casa nou ridicata shi in veci terminatha.
Am descoperit tarziu,ca din copilaria mea,erau suprapuneri ale trairilor,shi cu Nica,shi cu Tom sau Hukh,shi cu Mowgli shi cu Tarzan shi cu Winnetou.
Sper din toata inima,ca,fiecare om,sa fi trait o copilarie frumoasa.
Dar natura,vie,precum natura in care m-am nascut,crescut shi trait copilaria,nu gaseshti la tot pasul,shi mai ales,nu gaseshti la orash.
Aveam un var,de-aceiashi varsta,ai carui parintzi,reushisera sa faca pasul,la bloc.Ai mei,dintr-o caposhenie pecare doar ei shi-o stiu,au ramas la "tzaranoaia",deshi "pamanturi"n-au avut,shi au facut "navetha"toata viatza,deshi indeplineau conditziile de atunci(Km shi nu mai stiu ce)pt obtzinerea unui apartament.Eu,am avut 36 de veri,care daca n-au murit,or fi traind shi-acuma.Totzi s-au nascut in oras,dar erau copii unchilor mei,unchi abia de putzin dezlipitzi de sat,shi nelipsitzi duminicile,din curtea bunicului.
Invidios,n-am fost,dar doritor,atunci,de viatza la bloc,copil fiind,am fost.
Sigur,destinul meu,ar fi avut alt parcurs,dar atunci,nu as mai fi fost beneficiarul