Marile dosare

Orice propunere in domeniul organizarii statului, oricat de logica pare sa fie ea, trebuie sa fie experimentata un timp indelungat pana se pot vedea avantajele si dezavantajele acesteia.

Deci, din experienta istorica a ultimilor 200 de ani este clar ca sistemul american este cel mai eficient si eficace. In ultimele doua decenii, europenii s-au inspirat puternic din constitutia americana (vezi constitutia Frantei si a Elvetiei dela 1848).

Americani au adoptat votul (uni)nominal pentru parlament [congres] prin constitutie pentru ca au considerat ca acest lucru este atat de important incat nu l-au lasat la discretia legislativului sa-l modifice prea usor. De asemenea, votul (uni)nominal este folosit in alegerea conducatorilor nu numai la nivel federal ci si la nivel statal, judetean [county] si local.

Este important de mentionat ca in conformitate cu constitutia federala americana de la 1787, deputati [reprezentanti] au fost alesi (uni)nominal iar senatori de catre legislativul fiecarui stat (deci nu uninominal).

Dupa mai mult de 100 de ani, americani au ajuns la concluzia ca alegerea senatorilor nu era eficienta in constitutia originala si au facut un amendament [numarul 17] in 1913 prin care senatori sunt alesi (uni)nominal.

Alegerile pe liste de partid incalca doctrina fundamentala a sitemului de guvernamat democratic.

Aristotel a scris acum 2500 de ani: “Si in alegerea conducatorilor, a alege dintre candidatii alesi prezinta un pericol: caci daca unii vor sa se coalizeze, fie ei si in numar mediu, intotdeuna alegerile se vor face dupa vointa lor” . [Politica,1266a].

Autorii constitutiei americane mentioneaza ca lucrarea “Despre Spiritul Legilor” al francezului Montesquieu a fost una din surselor lor principale de inspiratie. Iata ce scrie Montesquieu: “ Poporul care detine puterea suprema trebuie sa faca el insusi tot ceea ce poate indeplini el bine; iar ceea ce nu poate, trebuie sa faca prin reprezentantii imputerniciti de el. Acestia insa nu sunt imputernicitii sai daca nu-i desemneaza el insusi; asa ca un principiu fundamental al democratiei este ca poporul sa-si aleaga el insusi reprezentantii”.

Pentru cei ce se tem ca alegerile uninominale vor rezulta intr-un un parlament mai ineficient decat cel da acum, tot Montesquieu scrie: “Poporul se pricepe de minune sa aleaga pe cei carora trebuie sa le incredinteze o parte din puterea sa. Pentru aceasata el nu are decat sa se calauzeasaca dupa lucruri care nu le poate ignora si dupa fapte evidente. El stie foarte bine ca cutare barbat a fost adesea in razboi si ca acolo a avut cutare sau cutare izbanzi: el este deci foarte capabil sa aleaga un comandat de oaste. El stie ca un judecator este zelos, ca multi oameni pleaca multumiti de la tribunalul sau si ca nimenu nu l-a dovedit vinovat de coruptie: aceasta ii este de ajuns sa aleaga un bun conducator”.

Daca Montesquieu ar trai in ziua de azi probabil ca ar propune: dosarele si declaratiile de avere a tuturor candidatilor la parlament sa fie publicate pe internet cu 6 luni inainte de alegeri pentru ca mass-media si poporul sa dezbata meritele fiecarui candidat.

Jefferson (presedinte 1801-1808) a definit democratia astfel: “Un stat este cu atat mai democrat cu cat mai multi dintre conducatorii acestuia sunt alesi direct de catre popor”.