Editorial

Democratiile moderne resping notiunea de „clasa“ politica. Nici un stat european nu-si asimileaza liderii cu o „clasa“ si chiar ma mir ca aceasta fictiune marxizanta a primit, la noi, o atit de facila consacrare mediatica. In asteptarea necesarei schimbari a Constitutiei, ruptura dintre majoritatea civica si grupurile antireformiste a devenit ireconciliabila. Taberele s-au pozitionat, iar ventilatia electorala - care va aerisi in curind peisajul - nu va face decit sa desparta lumea tranzitiei de viitorul nostru ciclu istoric. Sint convins ca, peste maximum trei ani, compozitia Legislativului se va imbunatati. E un altfel de a spune ca multi dintre parlamentarii „democratiei originale“ vor fi indrumati, usor, usor, catre afacerile lor private. Singurele pe care le-au servit neabatut.

Vechiul tip de „listac“ si-a consumat speranta de viata si nu poate supravietui in realitatea politica a Uniunii Europene. Dupa 45 de ani de nomenclatura comunista si alti 18 ani de jaf nerusinat, am certitudinea ca nici un roman integru nu mai accepta sa fie vampirizat de tagma „alesilor inevitabili“. Din fericire, in sinul acestei elite corupte prin impunitate s-au insinuat si chipuri respectabile. Cu siguranta ca, din suspecta unanimitate de tip ceausist a „celor 322“, s-ar putea desprinde suficiente personalitati capabile sa promoveze o Romanie europeana. Problema e ca vocea lor amuteste la comanda sefilor de clan pusi pe pilot automat. Daca vor iesi din rind, pentru a marca diferenta, asemenea politicieni vor avea sansa de a se mentine in joc. Demarcarea lor nu va face insa mai putin urgenta infuzia de noi figuri, selectionate uninominal. Ne trebuie persoane pur si simplu competente, carora nu le vom cere decit sa-si exercite corect mandatul primit. Societatea romaneasca are dreptul de a se recunoaste in conducatorii sai vremelnici. Vreau sa-mi identific deputatul. Sa cred in buna lui reputatie, fondata pe fapte de notorietate pozitiva. Vreau sa-i pot trimite o petitie de care sa tina cont. Il astept in circumscriptie, la intilnirea directa cu exigentele binelui comun. Vreau sa-l vad lucrind pentru interesul public si nu pentru cel al clientelei de partid sau al mafiilor economice. Vreau sa fiu sigur ca nu intra in politica doar daca e deja milionar si ca nu ramine in politica pentru ca a devenit intre timp miliardar. Am pretentia sa-mi demonstreze, prin initiativele sale, ca merita fotoliul pe care votul popular i l-a incredintat. Doresc sa-l monitorizez, sa-l vad evoluind ca intr-un acvariu, sa stiu ca nici o mina din umbra nu-l obliga sa apese pe butonul care-mi detoneaza asteptarile cele mai legitime.

Fireste ca nu caut ingeri si, cu atit mai putin, staruri de cinema. Accept deopotriva candidati rustici sau sofisticati si n-am prejudecati de gen. Dimpotriva. Mai multe doamne in viata politica ar fi bine venite daca ar aduce pe scena un plus de finete, decenta si receptivitate. Tot ce-mi doresc, alaturi de milioane de romani, e sa fiu reprezentat de acei concetateni in care pot avea incredere. Pina la proba contrara.