Cazul Roncea

am citit un poem, da. am vrut atunci sa-l semnalizez aici si nu sa-l recit pentru nu a-mi interpreta cineva cuvintele la acest ziar pe care si asa si asa il citim, atunci am incercat, m-am razgandit, sau nu am reusit, ba mi-a aparut ca nu m-am intregistrat cu numele...ba, ca s-a terminat numarul si s-a inchis forumul si nu mai pot adauga nimic, ba,
hai! recit poemul acesta vechi acum nou,
ziaristul whedon
sa poti cunoaste fiecare cuta a fiecarui lucru,
sa fii de fiecare parte, sa fii totul si sa nu fii nimic temeinic,
sa rastalmacesti adevarul, sa-l calaresti pentru un scop anumit,
sa jertfesti marile simturi si pasiuni ale familiei umane
facindu-ti din ele scopuri viclene, teluri ticaloase,
o masca sa porti asemeni actorilor greci,
sa desfaci ziarul de opt pagini, dupa care te ghemui,
urlind prin megafonul deschis la refuz:
sunt eu asta, uriasul !!
sa-ti traiesti viata ca un hot,
otravit de vorbele anonime
ale sufletului tau clandestin!
pentru bani sa acoperi prin murdarii un scandal,
ca apoi sa-l dezgropi pentru a te razbuna,
sa vinzi documente
zdrobind reputatii sau trupuri, daca trebuie,
sa invingi cu orice pret,, afara de acela al propriei tale piei,,
ametit de glorie sa te simti puternic si demonic,
civilizatiei sa-i pregatesti o prapastie,
asa cum un copil paranoic aseaza o buturuga pe sine
iar trenul expres deriaza!!
sa fii zarist, asa cum am fost eu,
iar apoi sa zaci aici, aproape de riu, unde se varsa
apa canalului si unde-s aruncate
murdarii si cutii goale de conserve
si dositi plozi lepadati.