Analize si comentarii

A semanat vanturi si acum culege roadele imposturii si impotentei politice ,bate vantul rece al infrangerii si totodata al desnadejdei in tabara PD ista care de abia de saptamana viitoare va intra in procesul ireversibil de disolutie . Cand ciolanul dispare fasolea politica numai are decat un gust acru greu de suportat.
Tariceanu consiliat sau nu a demonstrat ca poate tine garda sus si lovi deocamdata ,destul de tehnic barbia adversarului. Basescu si Pedeul se afla in corzi si in ciuda sondajelor recent manipulativ sufocante , vor simti infrangerea binemeritata.
Liberalii au mingea in terenul propriu si vor trebui sa o joace cu maiestrie , PSD ul, PC ul sau PRM ul nu cinstituie solutia optima a supravietuirii unui guvern stabil . In orice caz o intelegere barbateasca cu PSD ul este de departe mult mai viabila decat o relatie impotriva naturii cu grupul oligofrenilor devotati cauzei pierdute ingenucheati la poarta Cotrocenilor.
Tradarea aliantei s-a produs atunci cand PD ul a afisat deshis colaborarea cu pseudoliberalii peledisti condusi de cameleonul Stolojan .Chinezariile basesciene combinate cu neinspiratele interventii ale Elenei Udrea in relatia dintre guvern si presedentie au coroborat intens provocand criza politica in care Romania se afla azi. Cand soarta politica a unei tari sta la indemana unei cohorte formate din personaje de moravuri usoare cu un IQ subtire , asistam la catastrofe cu iz caragielesc provocatoare de tragi/comedii usturatoare la nivel national. Pentru ca toate ambitiile personale , jocurile murdare si perfidia echipei presedintelui Basescu , au lovit mult mai adanc decat si-au putut unii imagina..., in inima Romaniei tacute si profunde.
Optiunea propusa de analistul Dan Pavel pentru salvarea imaginii zdrentuite a presedintelui nu-mi provoaca niciun sentiment de mirare sau neintelegere , ea reprezinta exact calitatea si capacitatea de analiza cu care ne-am obisnuit deja. Dl Pavel a demonstrat ca poate cultiva la nevoie prostia reusind performanta de a transforma o victima usoara intr-un exemplu viu de impostura agravat pina la megalomanie,sora cu schizofrenia. Cu un partid de buzunar(it) format dintr-un manunchi de yesmeni frustrati si neimpliniti financiar , o scula la indemana serviciilor provocatoare de avortoni pseudopolitici.
Integrarea in UE a insemnat indeplinirea unor criterii de aliniere, nu doar gargara, ci chiar munca. Guvernul a fost principala structura implicata in integrare. Premierul Tariceanu s-a dovedit un bun manager, in minister nu au avut loc frictiuni, ele au fost lasate la usa, Tariceanu a fost un gentleman si un cal inhamat la munca. Basescu a incercat sau faca cu Tariceanu exact ce facuse deja, in opinia mea marsav, cu Alianta Civica, sabotand la maxim guvernul CDR(PNTCD), iar mai apoi, pentru a accede la varf, in propriul partid, a taiat gatul celui caruia ii datoreaza “succesul personal si politic”- Petre Roman, dupa ani de mimare a loialitatii.
Nu a reusit (inca) deoarece Tariceanu - desi un om relativ sters, fara aceeasi charisma populista asteptata de romanul consummator de seminte si bere la litru, utiandu-se la politica intre doua meciuri de fotbal, ba chiar, desi nu prost, nici pe departe uns cu toate alifiile ca eroul nostrum national, are in spate o infrastructura – “SISTEMUL” fara suportul caruia, castigarea alegerilor de catre Basescu nu ar fi fost posibila.
Tariceanu a acceptat tacut circul opozitiei rosii, pentru ca doar asta ii mai poate tempera micului NERO poftele machiavelice. Iar atunci matelotul se intoarce la popor graind, intelept, despre “tradarea PNL, care face patrulaterul de culoarea fecalelor”, uitand de propriile lui tradari, iar poporul ii umple cu bile negre pe cei care indraznesc sa-l critice pe “El Prezidente” la emisiunile lui Turcescu, indiferent daca sunt Doru Buscu sau Prostanacul.
Cine este de fapt Traian Basescu? Este el un Vlad Tepes sau doar un Tepar al electoratului? Cred ca varianta a2a este cea mai plauzibila judecand argumentele la rece.
“Efectul Basescu” merge uns la gloata de bizoni. Intr-un interval scurt de timp, a reusit sa castige capital electoral enorm din pepiniera predestinata unui alt tatuc, Ilici Iliescu. Ce e mai trist, e ca Basescu a castigat o buna parte din elite. Aici vine segmentul format din varfuri publicistice sau filosofice, precum inteligentii dar temperamentalii Liiceanu sau Traian Ungureanu, oameni ai agorei, civici pana in unghiile picioarelor, dar acum, hipnotizati de talentatul matelot. Probabil destui provin tocmai din acest segment, varf de lance potential in formarea de opinii. Spre deosebire de calcificatul comunist Iliescu, care brutaliza intelighentia romaneasca, Basescu a reusit, cu suplete, sa castige capital de simpatie si chiar fanatism in randurile lor.
Daca Basescu s-a comportat excelent in cultivarea interna a imaginii sale (nu discut aici de gafele lui interminabile de politica externa, din moment ce nu strainii, ci romanii voteaza), totusi are si el un calcai al lui Achile, precum si o Elena din Troia de Buzau. Aceasta obraznicatura semidocta, cu un IQ modest si o pregatire pe masura, dar cu un tupeu disproportionat, bazat pe unduirile sale feromonale, a starnit prosteste meciul de "fault" dintre presedinte si premier,. Orbit de manie, si profund atasat instinctiv si probabil sentimental de aceasta femeie periculoasa, Basescu greseste si se baga in hora mahalalei. Basescu este in mod permanent primul care ataca. In acelasi timp, adversarul lui, oricare ar fi acela, indiferent daca numai a reactionat la atacurile lui, e blamat de electorat, pentru ca electoratul era castigat pana peste urechi de Basescu.Pina de curand.....
As fi totodata, interesat daca dl Traian Ungureanu s-a mai defanatizat putin, ca in ultima vreme, citindu-i articolele, in loc sa ma delectez, ca in 2004, incep sa cred ca citesc un ziar castrist din Havana.
In 2004 Basescu a fost intr-adevar providential, fiind singurul candidat mutant la presedintie care era cladit mental si in expresie populista pe acelasi calapod cu mafiotii pseudostangisti de la PSD, dar mai cu impact la masele doritoare de tatuc decat ei, care a putut sa-i infranga avand fonduri de campanie de cateva ori mai mici, in conditiile in care economia Romaniei nu statea tocmai rau, iar iarna nu era tocmai grea. Vremea lui Basescu a trecut, insa. Dintr-o aparitie providentiala, Basescu a devenit periculos pentru democratie. In ochii mei (si nu numai) Basescu e din ce in ce mai mult un actor indarjit sa-si joace rolul pana la capat. Iar “pana la capat” inseamna castigarea noilor alegeri, chiar cu pretul torpilarii fostilor aliati, a propriului partid, ba chiar cu riscul de a fractura conditia Romaniai nou integrata in UE. Pentru ca Basescu, initiatorul cel mai frecvent si protagonistul principal ale nenumaratelor conflicte, gaseste intotdeauna un tap ispasitor, continunandu-si actul teatral de cea mai proasta calitate.