Celebrul fondator al Scolii de Intelepciune de la Darmstadt a vizitat Bucurestiul in anul 1927, la invitatia lui Tudor Vianu, tinand si o conferinta la Ateneu, ale carui ecouri indirecte se gasesc in jurnalul lui Iorga.
In "Analiza spectrala a Europei" publicata un an mai tarziu, el le atribuie romanilor posibila misiune istorica de protagonisti ai unei renasteri a Bizantului, teza salutata cu entuziasm de cercurile ortodoxiste grupate in jurul revistei "Gandirea". Doar ca aceasta apreciere pozitiva era insotita de serioase rezerve privind caracterul latin al poporului, pe care autorul "Jurnalului de calatorie al unui filosof" il considera o pura fictiune (in ciuda limbii romanice, care n-ar fi suficienta pentru a-i servi drept demonstratie) si inclina mult mai mult sa ne considere in descendenta sufletului slav, cu care nu ne lipsea decat decat "forta interioara" pentru a ne identifica pe deplin!...
Cat despre "fascinatia" pentru Bucuresti, iata ce gasim in acelasi capitolal "Analizei spectrale" (carte reeditata la Iasi in 1992):
"Romanilor le lipseste complet acel temperament care pe ruseste se cheama 'duh'. Fireste ca si la Bucuresti am cautat sa ascult cat mai multa muzica interpretata de tzigani: acestia erau atat de lipsiti de elan, incat intr-o noapte de veselie nu m-am putut opri sa nu smulg eu insumi bagheta de dirijor, pentru a incerca sa insuflu tarafului un nou spirit. Dar mi-a reusit numai pe jumatate; tziganii romani sunt si ei patici si apatici. Extraordinara bogatie a tarii actioneaza paralizant asupra formarii vointei si a temperamentului.
'Blagodatj - binecuvantare - este vorba folosita de rusi cu privire la Ucraina. Ea se potriveste la fel de bine pentru Romania ca realitate si ca traire nationala. Comparati tot ceea ce e mai salbatic din ce traieste in scris din viatza romaneasca, nuvelele lui Panait Istrati, cu Taras Bulba: in ciuda tuturor asasinatelor, siluirilor, samd, elementul romanesc pare bland pe langa cel cazacesc."
Orice s-ar zice - o fascinatie bine tinuta in frau... (Dupa razboi, efectul paralizant al " extraordinarei bogatii" asupra temperamentului a disparut o data cu cauza lui, fara ca temperamentul insusi sa fi suferit vreo modificare foarte notabila.) |