Analize si comentarii

La 2007-03-13 17:27:10, Pacuraras a scris:
> N-am denaturat nimic. Am perceput doar o incercare, la fel de
> simptomatica pt. vremurile pe care le traim, de a antagoniza doua
> personalitati distincte ale culturii romane...In subconstientul
> cetitoriului se impune ideea ca Eliade ar fi vinovat de scaderea cotei
> lui Eminescu..De aici va rezulta un comportament de suporter si
> reflexul de a-l desconsidera pe Eliade pt. a contrabalansa si a-l
> inalta chipurile pe Eminescu.
………………………………………………………………………
> Am gasit reprodusa scrisoarea aceasta intr-o carte a lui Lev Sestov,
> pe care v-o recomand..Se numeste ''Revelatiile mortii''..Lev Sestov
> care numai un detractor al lui Dostoievski sau Tolstoi nu poate fi
> numit, o trateaza de corecta si dezvolta pe marginea ei..
>
> >si dupa ce puneti anumite jaloane ale unei extinderi a procesului si
> >asupra lui Tolstoi va consolati cu ideea "Cartile lor raman"
> >dovedeste o ciudata orbire cu privire la unitatea "transcendentala"
> >dintre etic si artistic in opera celor doi titani.
>
> Despre extinderea procesului asupra lui Tolstoi: daca doriti imi voi
> gasi intr-un fel sau altul timpul pe care nu-l am si am sa va
> povestesc si sa transcriu cu citatele de rigoare despre cum si-a
> agonisit Tolstoi mosia prostind neghiobii de mujici, si despre cum si
> cu cat cinism isi nota strategiile de a-i insela pe nenorociti pt. a-i
> spolia...

Stimate Domn,
Sincer sa fiu, nu cred ca n-ati inteles ce vroiam sa spun cu constatarea coexistentei (in constiinta intelectuala contemporana) a indiferentei ostentative fata de Eminescu cu admiratia naiva si un pic snoaba pentru "personajul" Eliade (a carui cariera de succes fascineaza mult mai mult decat "autorul" cu acelasi nume, pe care sunt convins ca prea putini il citesc). Era pur si simplu "o parere superficiala a unui om superficial", referitoare la caracterul SIMPTOMATIC al diferentei de tratament acordate celor doi (contestare brutala si superioritate "programata" fata de unul, timiditate si adulatie scolareasca fata de altul). Si atunci, de ce va obstinati sa-mi atribuiti intentia "de a antagoniza doua personalitati distincte ale culturii romane", "comportament de suporter" scl? Mi se pare pur si simplu un dialog de surzi...

Faptul ca Sestov trateaza de "corecta" scrisoarea lui Strahov mie nu-mi spune nimic, fiind vorba de un autor (declamator si repetitiv pentru gustul meu)care numai obiectiv sau echilibrat nu poate fi numit. (De unde si imensa lui popularitate in Romania interbelica, in care numele unor Soloviov sau Viaceslav Ivanov era practic necunoscute.) Sunteti liber sa-i impartasiti si difuzati opiniile deformate si deformatoare despre Dostoievski si Tolstoi (in treacat fie zis, chestia cu spolierea mujicilor, daca o fi existat cu adevarat, pare un episod de tinerete, fara legatura cu evolutia ulterioara a autorului
"Confesiunii" si al atator scrieri de cautare si marturisire). Ceea ce va pot oferi in schimb este raspunsul lui Tolstoi la faimoasa scrisoare, care are o tonalitate foarte diferita de cea a bietului Strahov.

Am indraznit sa afirm ca romanii nu pot intelege fraza lui Galiani fiindca stiu cat de greu le vine sa interpreteze etica altfel decat ca pe o colectii de interdictii si de predici "moralizatoare"; arabescurile pe care le-ati desenat pe acest subiect nu par sa ma contrazica...

In sfarsit, apropo de "orientarea viitoare a Romaniei" imi scrieti

"Io sunt pentru a juca atat cartea americana cat si pe cea europeana, dar nu intr-un joc de suma nula".

Nu prea inteleg nuanta suplimentara pe care o introduceti cu ultima parte a "programului", in schimb cea dintai pare sa contina optiunea ireversibila pentru clasicul "joc la doua capete", aceasta eterna specialitate nationala. In cazul in speta, pare foarte dificil de pus in practica, partenerii respectivi nefiind nici ei niste copii, iar Romania insasi facand teoretic parte din Europa pe care ar urma s-o joace pe degete.

PS Iata fragmentul din raspunsul lui Tolstoi catre Strahov, legat de
"dezvaluirile" cu privire la Dostoievski:

"5 decembrie 1883, Moscova
Draga Nikolai Nikolaievici!
................................................................
Scrisoarea d-tale mi-a lasat o impresie foarte trista, mi-a adus o dezamagire.
Dar te inteleg pe deplin si, din pacate, APROAPE te cred. [s.m.] Mi se pare ca ai fost victima atitudinii false, mincinoase fata de Dostoievski - a exagerarii, nu de catre d-ta, ci de catre totzi, a importantzei lui, si a unei exagerari dupa un shablon, a transformarii in sfant si proroc, - a unui om care a murit in cel mai arzator proces al luptei launtrice dintre bine si rau. El e emotionant, interesant, dar e cu neputinta sa faci un monument si un invatzator al generatiilor ce vor urma dintr-un om care nu e el insusi decat "lupta". Din cartea d-tale am aflat pentru prima data toata dimensiunea inteligentei lui. Era extraordinar de destept si de autentic. Dar de parut, tot imi pare rau ca nu l-am cunoscut."

Asadar, Tolstoi ii explica extrem de delicat lui Strahov ca exagerarea intr-un anumit sens l-a dus in scrisoarea "demascatoare" la o exagerare de semn contrar, ca toate astea l-au intristat si l-au dezamagit si ca in concluzie, chiar daca "aproape il crede", tot ii pare rau ca nu l-a cunoscut pe insul acela "rau si desfranat". Personal as pune ramasag ca, spre deosebire de Dvs si de Sestov, Tolstoi nu s-ar fi decis niciodata sa citeze in extenso pasajele respective din Strahov...