Analize si comentarii

Polina
2007-02-03 11:33:34

Polina
2007-02-03 15:12:51

CALUGARUL
2007-02-03 15:45:39

Ion Caramache
2007-02-03 17:09:37

Cerere

Catre corespondentul politico-moral de la Sectia generala moral-politica

Domnule academician corespondent cititor de jurnale intime si posta deschisa,
eu am citit o buna parte din cele scrise de Camil Petrescu si declar ca il detest ca individ si ca scriitor.
Ca individ il detest pentru infatuarea, lipsa lui de decenta si pentru nerusinarea de care a dat dovada de-a lungul vietii sale. Inteleg revolta corespondentiei voastre la aprecierile lui Stefan Augustin Doinas fata de Camil Petrescu, si imi explic de ce va ard obrajii de indignare. Evident ca nu doriti ca, Doamne fereste, cineva, nu zic cine, ar putea face legatura intre simplul lector profesor om intre oameni si primusul profesor lector dintre academicieni.
Ca scriitor il detest pe Camil Petrescu pentruca a scos de sub penitza sa un roman care a falsificat in mod ordinar adevarul istoric. Nu-I vorba, volumul al treilea, neterminatul, este si un spanac literar oribil .
Pe de alta parte, nu inteleg de ce criticia voastra ne lectureaza profesoral despre discutabilitatea judecatii lui Stefan Augustin Doinas asupra lui Camil Petrescu.
De ce nu va expuneti opinia dvs. de corespondent moralist politruc critico-literar asupra opiniilor celui cu care sunteti in dezacord post mortem? Credeti ca o afirmatie de valoarea unei lozinci de la gazeta de perete este suficienta pentru a naste dubii si astfel sa il scoata pe Camil Petrescu inocent in fata juriului opiniei publice?
Ar mai trebui de remarcat un lucru foarte interesant in corespondenta numarul doi a corespondentului de la Sectia generala care citeste corespondentele intime ale altora si raporteaza chestiunile pe care le gaseste suspicioase si, de aceea, doreste sa le releveze.
Este usor de vazut ca dvs, cel ce fu capul Academiei romane, aveti un stil foarte confuz in privinta regulillor orto-peptice si de ponctuatie stabilite de pravila scoasa supt atenta dvs supraveghere superveghiata, si dati cititorului corespondentei corespondentiei voastre impresia ca nu mai stiti cind sunteti Eugen si cind sunteti Stefan, cind Ioan si cind Augustin, cind Doinas si cind Simion.
Din aceasta situatie confuza de derutare constienta ( sau, poate academic de inconstienta ) sunteti direct responsabil, iar o eventuala incercare de a arunca cauza derutei pe seama secretarei sau dactilografei ar dovedi completamente o lipsa a stiintei politico-morale.
Este de asemenea relevant faptul ca corespondentia voastra corespondeaza generalitati la Sectia generala din campul artei moralei politice, or, viceversa politicii morale ( ordinea nu are importanta ), doi termeni care se exclud reciproc.
Sunt foarte curios sa aflu cum iesiti din aceasta dilema politico-morala privind moralitatea politicii
Raspunsul dvs facut public si pornit din adincul gindirii dvs intime va fi, cu siguranta, foarte profund revelator de relevant asupra profunzimii gindirismului dvs sburator.

Polina
2007-02-03 20:00:33

Polina
2007-02-03 23:47:36

Polina
2007-02-03 23:50:28

Olivia_Man
2007-02-04 17:28:13

Olivia_Man
2007-02-04 18:34:16

Asociere

Domnule Profesor,

Consideratiile d-tra despre literatura confesiva, imi amintesc de o scriere a lui Martin Buber tradusa de St. Aug. Doinas (cu toate ca lecturile filozofice nu sunt tocmai preferatele mele)
Pornind de la obsesia exprimata prin al sau "Vergegnung""(mesencontre, cum il traduce Th. Dreiser)) M.B.cauta convorbirea autentica,"l'entretien-infini" cum o numeste acelasi Dreyfus, descoperind echivalentul musical al dialogului in muzica lui Bach!
Distinctia pe care o face Buber intre religie((ca ansamblu de practici si legi) care mentine ceeace exista si religiozitatea care inseamna o reinnoire continua a fiintei umane ma duce cu gandul la parteneriatul (tot atat de firesc prin locurile astea pe cat e de strain de nevoile spiritului)) intre politic si biserica.
Gasesc in aceste meditatii(a caror fervoare atinge valori artistice, spune Doinas)un spatiu special, unic.Fara a-l identifica in tot ceeace este dezvaluit de autorul lui Eu si Tu, acesta este neindoielnic, un teritoriu relational generator de confesiuni autentice posibil innoitoare si de viata si de literatura atunci cand provin dintr-un spirit care-si cauta Creatorul. Eu l-am inclus aici pe Eugen Ionescu desi e ciudata aceasta asociere pe care o fac. Mintile innoitoare procupate de esenta si permanenta, insa, neindoielnic au legatura cu spatiul de care vorbesc, indiferent pe ce drum ajung aici. M.B gaseste acest loc unic plecand de la hasidism si ajungand la confluenta iudaismului cu crestinismul. Vorbind de sublima melancolie din lumea noastra in care fiecare Tu trebuie sa devina Acela, M.B. ne conduce pana la mutualitatea intre om si Dumnezeu despre care, spune el, vorbind depui marturie si atragi marturia celui caruia ii vorbesti.

Felicitari pentru volumul "Tanarul Eugen Ionescu", am sa-l caut.

Olivia_Man
2007-02-04 19:14:34

Ion Caramache
2007-02-04 19:52:59

Re: Asociere

La 2007-02-04 18:34:16, Olivia_Man a scris:

> Domnule Profesor,
>
> Consideratiile d-tra despre literatura confesiva, imi amintesc de o
> scriere a lui Martin Buber tradusa de St. Aug. Doinas (cu toate ca
> lecturile filozofice nu sunt tocmai preferatele mele)
> Pornind de la obsesia exprimata prin al sau
> "Vergegnung""(mesencontre, cum il traduce Th. Dreiser))
> M.B.cauta convorbirea autentica,"l'entretien-infini" cum o
> numeste acelasi Dreyfus, descoperind echivalentul musical al
> dialogului in muzica lui Bach!
> Distinctia pe care o face Buber intre religie((ca ansamblu de practici
> si legi) care mentine ceeace exista si religiozitatea care inseamna o
> reinnoire continua a fiintei umane ma duce cu gandul la parteneriatul
> (tot atat de firesc prin locurile astea pe cat e de strain de nevoile
> spiritului)) intre politic si biserica.
> Gasesc in aceste meditatii(a caror fervoare atinge valori artistice,
> spune Doinas)un spatiu special, unic.Fara a-l identifica in tot ceeace
> este dezvaluit de autorul lui Eu si Tu, acesta este neindoielnic, un
> teritoriu relational generator de confesiuni autentice posibil
> innoitoare si de viata si de literatura atunci cand provin dintr-un
> spirit care-si cauta Creatorul. Eu l-am inclus aici pe Eugen Ionescu
> desi e ciudata aceasta asociere pe care o fac. Mintile innoitoare
> procupate de esenta si permanenta, insa, neindoielnic au legatura cu
> spatiul de care vorbesc, indiferent pe ce drum ajung aici. M.B gaseste
> acest loc unic plecand de la hasidism si ajungand la confluenta
> iudaismului cu crestinismul. Vorbind de sublima melancolie din lumea
> noastra in care fiecare Tu trebuie sa devina Acela, M.B. ne conduce
> pana la mutualitatea intre om si Dumnezeu despre care, spune el,
> vorbind depui marturie si atragi marturia celui caruia ii vorbesti.
>
> Felicitari pentru volumul "Tanarul Eugen Ionescu", am sa-l
> caut.
>
La 2007-02-04 18:34:16, Olivia_Man a scris:

> Domnule Profesor,
>
> Consideratiile d-tra despre literatura confesiva, imi amintesc de o
> scriere a lui Martin Buber tradusa de St. Aug. Doinas (cu toate ca
> lecturile filozofice nu sunt tocmai preferatele mele)
> Pornind de la obsesia exprimata prin al sau
> "Vergegnung""(mesencontre, cum il traduce Th. Dreiser))
> M.B.cauta convorbirea autentica,"l'entretien-infini" cum o
> numeste acelasi Dreyfus, descoperind echivalentul musical al
> dialogului in muzica lui Bach!
> Distinctia pe care o face Buber intre religie((ca ansamblu de practici
> si legi) care mentine ceeace exista si religiozitatea care inseamna o
> reinnoire continua a fiintei umane ma duce cu gandul la parteneriatul
> (tot atat de firesc prin locurile astea pe cat e de strain de nevoile
> spiritului)) intre politic si biserica.
> Gasesc in aceste meditatii(a caror fervoare atinge valori artistice,
> spune Doinas)un spatiu special, unic.Fara a-l identifica in tot ceeace
> este dezvaluit de autorul lui Eu si Tu, acesta este neindoielnic, un
> teritoriu relational generator de confesiuni autentice posibil
> innoitoare si de viata si de literatura atunci cand provin dintr-un
> spirit care-si cauta Creatorul. Eu l-am inclus aici pe Eugen Ionescu
> desi e ciudata aceasta asociere pe care o fac. Mintile innoitoare
> procupate de esenta si permanenta, insa, neindoielnic au legatura cu
> spatiul de care vorbesc, indiferent pe ce drum ajung aici. M.B gaseste
> acest loc unic plecand de la hasidism si ajungand la confluenta
> iudaismului cu crestinismul. Vorbind de sublima melancolie din lumea
> noastra in care fiecare Tu trebuie sa devina Acela, M.B. ne conduce
> pana la mutualitatea intre om si Dumnezeu despre care, spune el,
> vorbind depui marturie si atragi marturia celui caruia ii vorbesti.
>
> Felicitari pentru volumul "Tanarul Eugen Ionescu", am sa-l
> caut.
Sunt se acord cu prima parte a mesajului.
Nu sunt de acord cu felicitarile care sunt absolut convins ca il vor deranja profund pe venerabilul autor al volumului "Tinarul Eugen Ionescu".
Deoarece stimabilul si venerabilul academician autor al volumului respectiv il critica pe Stefan Augustin Doinas pentru opiniile sale despre Camil Petrescu - opinii exprimate fara a citi cele scrise de autorul romanului Omul intre oameni - este evident ca felicitarile dvs. il vor supara foarte tare pe felicitat deoarece nu sunt in linie despre ceea ce pretinde de la altii acela care a fost capul Academiei romane.
Abia astept sa citesc protestul sau vehement si indignarea sa nemarginita pentru felicitarile pe care i le-ati trimis.

Ion Caramache
2007-02-04 20:02:06

La 2007-02-04 17:28:13, Olivia_Man a scris:

> Cum exista si personaje care isi fundamenteaza "arta",
> mai mult sau mai putin literar/filozofica, si bineinteles cariera ,
> operand cu armele politicii in campul asa-zisei creatii. Cand isi
> folosesc si "bocancul moralist", parca auzi un vag""Heil".
> Efectul, aproape instantaneu, este regresia valorilor comunitare ((tat
> de firave la noi)si aparitia la orizont a tot felul de animale, de la
> broaste pana la rinoceri, gata oricand sa umple spatiul public, in
> ignorarea totala a mesajelor venite inca din istorie.Si din
> literatura. daca as pomeni doar de Aristofan, de Caragiale, de Eugen
> Ionescu. Eu vad o neputinta aici, pentru simplul fapt ca politicul a
> fost si trebuie sa ramana un izvor inepuizabil pentru arta si
> literatura cu conditia sa nu-l poluezi partizanal,tendentios, grobian
> sau doar plictisitor-moralizator.

Bine scris! Credeti ca felicitatul autor hei-rupist al volumului despre juneturile lui Eugen Ionescu pricepe mesajul?