Si portarii stiu, ca la universitati posturile se mostenesc.
Majoritatea facultatilor au devenit adevarate SRL-uri de familie, care sug ca lipitorile bani de la buget, adica din impozitele platite de noi. De multe ori, se stie cu mai multi ani inainte, ca urmeaza sa fie angajat copilul profesorului X si se cumpara din timp aparatura cu care se presupune ca va "lucra", calculator, fax, birou, etc, astfel incat in momentul oficializarii, odrasla sa aiba toate conditiile asigurate.
Nu mai vorbesc si de alte grade de rudenie, sot-sotie, nas-fin, concubini, etc. In aceste conditii, relatiile in cadrul colectivului de cadre didactice, nu mai pot fi corecte, principiale.
Plagiatul este generalizat. Foarte multi au ajuns profesori si iau bani cu sacii, fara sa fi produs ceva concret, o inventie care sa se aplice (nu fictive). Multi nu au cunostinte elementare si nu sunt in stare sa organizeze nici macar un laborator didactic, asa ca ce sa mai vorbim de cercetarea adevarata. E mai usor sa scrii despre experimente fictive, din imaginatie si sa pui date din burta, sa trasezi grafice, etc. Din moment ce nimeni nu verifica, totul este posibil (cunosc cazuri concrete). E ca atunci cand profesorul da tema pentru acasa si elevii se prind ca acesta nu ii controleaza a doua zi. Cei seriosi isi fac treaba, iar cei mai smecherii fac o "mermeleala", ii "dau peste ochi", rezolva problemele aiurea si nu-si pierd timpul cu detaliile, ca prostii.
Aceste anomalii au la baza lipsa feedback-ului din partea societatii.
In tarile cu organizare sociala avansata, invatamantul este subordonat celor care detin puterea economica (patronatului). Are si statul un rol, dar apara tot interesele firmelor care utilizeaza forta de munca pregatita de sistemul de invatamant. Nu fac profesorii ce vor ei (executa ordinul, ca daca nu, e de rau). Programele de invatamant sunt elaborate de expertii (consultantii patronatului) care lucreaza in diverse sectoare ale economiei. Ei stabilesc ce trebuie sa se studieze la matematica, fizica, chimie, etc, in functie de necesarul la locurile de munca.
Inainte de '89, absolventii de liceu care nu intrau la facultate, se puteau angaja in productie, primeau locuinta si in general erau multumiti. Dupa "revolutie", cei care ne-au condus, au avut ca sarcina inchiderea capacitatilor de productie, deci nu mai puteau sa-i angajeze pe tineri, la terminarea liceului. Ca sa nu iasa in strada si sa faca scandal, i-au pacalit si i-au bagat pe toti la facultate. Au marit numarul de locuri, au infiintat universitati noi. Nu a mai contat faptul ca cei mai multi aveau goluri imense in pregatire, din timpul liceului, ca nu exista dotare, laboratoare, cadre didactice cu experienta, care sa-i invete lucruri utile in economia de piata.
Cei mai multi au pierdut timpul si nu au invatat mare lucru. Au venit la cursuri si la laboratoare, ca la gradinita.
Sa speram ca odata cu intrarea in UE, aceste gauri negre, care sug sume mari din bugetul tarii, vor dispare. Trebuie sa se introduca examene serioase la admiterea in invatamantul superior si sa se inchida acele facultati (universitati) care produc rebuturi. Sa intre la invatamantul superior copiii buni, care au invatat serios in timpul liceului.
Probabil sa si "studentii" o sa isi dea seama ca este mai rentabil sa plece la munca in Italia, Germania, ..., decat sa piarda timpul pierdut cu "studiile superioare" in Romania. In cinci ani lucrati "dincolo" poti strange suficienti bani, ca sa-ti construiesti o casa, sau sa incepi o afacere. |