Fara a incerca scuz o fapta care nu are scuze, o sa incerc sa explic un pic situatia.
Stiu ca intr-un timp una din conditiile pentru a accede la un grad universitar superior era ca autorul sa aiba un numar de carti publicate. O regula cel putin discutabila, avand in vedere ca, cam in fiecare domeniu exista cateva carti celebre si foarte bine scrise de autori renumiti, iar a veni cu alte carti care sa le concureze (mai ales in romana) inseamna a irosi hartia degeaba. Cum in timpul comunismului nimeni nu dadea in cap nimanui pentru plagiat si cum e al naibii de greu sa scrii mai bine decat autorii, evident ca multi au preferat sa plagieze. Problema e dupa '89 salarizarea descurajanta (vreo 5-6 mil/luna) a facut ca extrem de putini studenti de top sa aleaga o cariera universitara. Adaugand lipsa oricarei verficari si mentalitatea vechilor profesori, ajungem usor la concluzia ca pentru "valul nou" a fost mai usor sa copie valul vechi. Iar daca a plagia niste carti s-ar gasi niste scuze (un regulament idiot), plagierea articolelor stiintifice chiar nu are scuze. |