Cultura

... se apropia de orele 20:00 insa lumea eleganta inca se mai strecura prin portile Conservatorului Royal, luminat ca de sarbatoare ...

inauntru, coada mare la garderoba, lumea se intre-cunostea, asa ca nu era bai, ... toti se hello ! hello !, ... se statea la taclale, pe romaneste sau bulgareste, ... in aer plutea ca niciodata un norishor de parfum bulgaresc, ...

numai organizatorii se filfiau de colo colo, intrebindu-se, ce facem ? o mai intirziem vreun sfert de ora ? suna-l pe al nostru (adica ambasadorul) ...

in sfirsit, hainele depuse, lumea incepu sa se prelinga ca o lava (doar ca in sus) inspre sala de concert, ... pe drum, toti dadeau mina cu cei 2 ambasadori, mormaind cite ceva, ... de exemplu eu (da, ati ghicit, eram acolo, singura, ca sultanul era la n.y.) i-am zis ambasadorului nostru ``Felicitari, ati reusit !``, iar celui bulgar ``Congratulations !!`` ca nu voiam sa-l intristez cu rusescul ``pozdravliaiu`` tocmai la asa o sarbatoare ...

urcind si eu cu lumea, intrebindu-ma unde sa m-asez, asa mai modest, insa sa vad bine, ... cind m-am trezit luata pe sus de o prietena englezoaica (viens, dahrling !) care a gasit niste hirtii pe jos cu ``reserve v.i.p``, asa ca ne-am pus in rindul 4, exact acolo de unde se vad cel mai bine fetzele instrumentistilor... s-a stins incetisor lumina, precum si rumoarea ...

pe scena au aparut cei doi ambasadori, spre a tine cite o mica cuvintare. Al nost` intr-o franceza decenta, a zis frumos la inceput cite ceva despre bucuria si mindria ambelor tari cu ocazia intrarii in EU, iar apoi i-a lasat pe bulgari si a continuat cu latinitatea limbii romane, cu istoria culturala care mereu ne-a legat de europa, si tot asa, ...

iar apoi, ambasadorul bulgar, a inceput si el cu ambele tari mai intii, intr-o franceza mai ciudata, de fapt a decis sa foloseasca ``le`` la toate cuvintele, le musique, ... ca asa cel putin nu gresea la cele masculine ..., a zis ca si ei istoric sint legati de europa, si mai ales, ca se mindresc ca au adus in EU un nou alfabet, alfabetul chirilic, ... la care va imaginati ca atmosfera s-a destins total, daca mai era nevoie ....
(va urma ...)

Pianista bulgara Plamena Mangova (flacara de mango) si violonista romanca Mihaela Martin. S-a cintat Brahms, Shubert, Vladigerov si Enescu.
Aici devin serioasa.
Aparitia lor pe scena a fost impresionanta, amindoua fiind de o corpolenta care te impresioneaza placut, fiindca se simte ca din corpolenta aia exulta talentul ... Violonista noastra avea o rochie neagra, frumoasa, lasind sa i se vada un decolteu bogat si bratele goale, pline, cu o carnatie de prunc.
Pianista bulgara, era intr-adevar mare, imensa, avea o fatza panoramica incadrata de un par bogat si lung lasat pe spate, o cheama pe ea ``flacara``, insa era un adevarat incendiu.

Nu stiu altii, insa eu m-am simtit mindra ca aceste doua tari au adus in sfirsit in Europa, niste femei normale, frumoase, nu niste uscaturi vieneze, englezoaice sau frantuzoaice ... Aveau o frumusete de femei de la care te-ai astepta la o adica sa faca cozonaci buni.

Si au inceput sa cinte sonate pentru pian si vioara ... Brahms, Schubert, ... mai se potriveau fetele astea intr-un fel nemaipomenit, ...
si mai era acolo si o fatuca pirpirica, turneuza de pagini pentru pianista, ... de fiecare data cind trebuia sa intoarca pagina, imi ingheta sufletul de spaima, ... daca intoarce doua pagini deodata ??... o si vedeam zburind inspre orga din fundul scenei ...
Au fost si momente comice. Cred ca jumate de sala era formata de oameni care veneau pentru prima oara la un concert, ... asa ca aplaudau in interstitiile din cadrul aceleasi sonate, adica intre ``allegro amabile`` si ``andante tranquillo``, ... publicul mai simandicos facea ``ah si oh, unde-s sarurile?``, ... insa eu m-am gindit ca nu e tragic, oamenii aplaudau sincer, le-a placut, era dificil, iar Mihaela si Plamena cintau divin aceste piese extrem de complicate ...

S-a cintat Brahms si Schubert, insa acum ajung la star-ul serii, George Enescu, Sonata nr.3 op.25. Cred ca Brahms si Schubert s-ar fi sinucis daca ar fi auzit compozitia. Iar pe fatza panoramica a lui Plamena se citea acel ``rapture``, era total transportata, ... uneori expresia i se schimba in disperare, apoi in uimire, apoi de parca s-ar juca cu un copilash, ... si din cind in cind isi dadea capul pe spate sa vada cind va misca Mihaela arcushul, ca sa poata da zbangg!ul ala pe clavier, la unison cu ea, ... si in acelasi timp ii dadea din cap si fatucii, ca poate sa intoarca pagina (inima mea din nou ca un purice) ...

Si violonista noastra Mihaela avea ``rapture`` pe fatza, insa expresia ei raminea neschimbata, ... iar Enescu, le chinuia rau de tot, cu tot felul de ordine, ba ``andante sostenuto e misterioso``, ba ``allegro con brio, ma non troppo mosso``. La un moment dat, se intercalau ba pianul, ba vioara, apoi se alergau unul pe alta, totul cu o precizie dementa, si deodata brusc ... , o liniste suspendata, dar incarcata si grea, ...

si atunci publicul a avut iluminarea si nu a mai aplaudat !!! A inteles ca nu s-a terminat. Si apoi fetele au continuat cu ultima parte, un delir total cu ciupituri de corzi la vioara, cu ciocaneli pe pian, ... fetita intorcind pagina si fugind rapid mai incolo... Iar apoi gata.

Publicul a aplaudat in spasme, cred ca au uitat total de intrarea in EU, tot ce voiau e sa le mai cinte Mihaela si Plamena, inca si inca ...

Imi voi cumpara CDul cu Enescu si ascultindu-l, le voi vedea pe aceste doua minunate femei. Ele l-au facut pe Enescu si mai frumos.