Editorial

Spicuiri personale din emisiunile lui Iosif Sava pe care le-am imortalizat in text :

Iosif Sava : Ce se intimpla dupa viata noastra biologica ?

Octavian Paller : Ce se intimpla ?, religia crestina ne invata ca este. Eu sunt crestin. Ar trebui prin urmare sa gasesc o consolare in viata ulterioara. Sunt un om care are sentimentul sacrului, dar poate ca nu sunt pina la capat asa cum era mama mea. Un om religios pentru ca nu cred destul de puternic pentru a ma consola in viata de dupa moarte. Am fost mereu persecutat, intr-un fel grecesc, as zice eu, de ideea ca tot ce avem atingem cu mina in aceasta viata. Ca adevarurile pe care le atingem cu mina sunt singurele adevaruri de fapt accesibile.

Nu contest, fereasca Dumnezeu, shansa, sper, shansa unei existente ulterioare, as vrea, as vrea sa pot ajunge sa cred. Inteleg foarte bine disperarea din fraza lui eugen Ionescu : Doamne ajuta-ma sa cred. As vrea si eu sa fiu ajutat sa cred pentru ca in felul acesta poate as fi, nu mai indiferent, dar oarecum mai consolat in fata acestei treceri ireversibile a drumului dintre o nastere si o moarte care este viata.

Petru Cretia : Nimic nu e intimplator. Sunt convins ca marea minte divina ne cuprinde pe toti. Sunt adinc convins de acest lucru. Ca suntem intr-un program pentru care libertatea este un ingredient, atita cita este, puterea noastra de alegere si cit putem folosi. Libertatea este un concept aproape neglijabil in fata providentei divine, in sensul acesta strict si infinitabil ca tot ce se intimpla pe pamint, intelegem sau nu intelegem n-are importanta, provine dintr-un plan divin.

Iosif Sava : Dar tot ce facem pe pamint, stie Dumnezeu de fiecare dintre noi ce facem ? E un lucru pe care-l facem si Dumnezeu il stie ?

Petru Cretia : N-as sti sa va spun in ce masura aceasta regie cosmica este constienta. Banuiesc ca este, pentru ca avem citeva modele umane de asa ceva, de structuri mai cuprinzatoare, si sunt constiente. Ar fi aberant sa-i fi dat Dumnezeu omului constiinta si sa nu o aiba El. Adica este de necrezut acest lucru. Deci, trebuie sa ne inchinam in fata puterii divine FARA A INCERCA SA INTELEGEM. Uneori, marturisesc ca ma razvratesc in fata acestui comandament. Adica simt in fata raului o indignare care ma trimite foarte departe. Si veacul care sta sa-si epuizeze neabatut resursele (emisiunea a avut loc in februarie 1996) fara sa si fi le pierdut de tot, a fost un veac pilduitor pentru toata istoria umana. A fost veacul in care s-a dezvaluit intregul rol de care este capabila specia noastra.

Iosif Sava : Da. Dumnezeu este cel care ne pedepseste ?

Petru Cretia : Ne pedepsim noi intre noi. V-am spus ca cred in faptul ca nu exista intimplare ci doar providenta. Dar de de pedepsit ?, nu, nu cred ca asa se pune problema. E o relatie de la o constiinta mai mare decit noi si vietatile care suntem, care ne urmareste sau ne pedepseste sau ne rasplateste cu vreun dar. Cred ca mult mai complexa treaba. Noi o punem in termeni extrem de simplisti.

Iosif Sava : Dar care este cea mai mare pedeapsa dmnezeiasca ?

Petru Cretia : Pedeapsa ? Fireste ca cea mai mare pedeapsa este SA TE LIPSEASCA DE COPIII TAI !

Gabriel Liiceanu : Viata noastra este facuta din bucurii si din mizerii de tot soiul. Si pâna la urma este facuta dintr-o mare mizerie. Intri în viata cu un pasaport de CONDAMNAT LA MOARTE în buzunar. Adica, daca luam lucrurile, asaaaa, maretz-existentialist, adevarul privit în ochi este ca Doamne-Doamne sau natura - dupa cum vrea fiecare sa creada - ne-a trimis aicea cu o condamnare la moarte în buzunar. Ei, sunt oameni pe care acest adevar tulburator îi fac sa nu suporte acest adevar. Problema e ca la nivelul acestui adevar, care presupune o luciditate anumita, mai exista si altele care se desfac din asta. Mai exista mizeria, mai exista boala, exista batrânetea, exista suferinta de toate felurile. Daca ai cadea numai la nivelul suferintelor vietii unui om, pe semne ca toata omenirea ar fi un azil de psihiatrie. Ori nu-i asa. De ce ? Pentru ca în fiecare dimineata ne sculam cu iluzia faptelor pe care le avem de împlinit. Cu totii ne miscam pe propriile noastre iluzii. Avem proiecte : astazi am de facut lucruri mari, începe o noua saptamâna …

La 2005-08-26 04:22:17, CALUGARUL a scris:

> Spicuiri personale din emisiunile lui Iosif Sava pe care le-am
> imortalizat in text :
> 
> Iosif Sava : Ce se intimpla dupa viata noastra biologica ?
> 
> Octavian Paller : Ce se intimpla ?, religia crestina ne invata ca
> este. Eu sunt crestin. Ar trebui prin urmare sa gasesc o consolare in
> viata ulterioara. Sunt un om care are sentimentul sacrului, dar poate
> ca nu sunt pina la capat asa cum era mama mea. Un om religios pentru
> ca nu cred destul de puternic pentru a ma consola in viata de dupa
> moarte. Am fost mereu persecutat, intr-un fel grecesc, as zice eu, de
> ideea ca tot ce avem atingem cu mina in aceasta viata. Ca adevarurile
> pe care le atingem cu mina sunt singurele adevaruri de fapt
> accesibile.
> 
> Nu contest, fereasca Dumnezeu, shansa, sper, shansa unei existente
> ulterioare, as vrea, as vrea sa pot ajunge sa cred. Inteleg foarte
> bine disperarea din fraza lui eugen Ionescu : Doamne ajuta-ma sa
> cred. As vrea si eu sa fiu ajutat sa cred pentru ca in felul acesta
> poate as fi, nu mai indiferent, dar oarecum mai consolat in fata
> acestei treceri ireversibile a drumului dintre o nastere si o moarte
> care este viata.
> 
> Petru Cretia : Nimic nu e intimplator. Sunt convins ca marea minte
> divina ne cuprinde pe toti. Sunt adinc convins de acest lucru. Ca
> suntem intr-un program pentru care libertatea este un ingredient,
> atita cita este, puterea noastra de alegere si cit putem folosi.

Gradul nostru de credinta depinde foarte mult de ce speram de la Dumnezeu. Daca sperantele noastre se limiteaza numai la o viata dupa moarte, atunci avem toate sansele sa ne traim aceasta viata la intamplare nesocotind legile lui Dumnezeu si neintelegand de ce se intampla ce se intampla. Inteleptii insa ne spun ca viata noastra este determinata de felul cum intelegem si aplicam invataturile divine si ca ajutandu-i pe altii material si spiritual, Dumnezeu ne va da mai mult si vom intelege mai mult din legile Lui.
Totul e ca sa aprofundam Scriptura pentru a sti cine este Dumnezeu, cum sa_l iubim si ce vrea de la noi, dar mai ales sa invatam sa ne conducem dupa Sfantul Spirit - cum zice Sf. Paul. Asa s-a condus si Fecioara Maria, dar si sfintii de mai tarziu. Pionierii sau deschizatorii de drumuri - precum Cristofor Columbus, s-au condus si ei dupa Sfantul Spirit pe care Il auzim ca o voce mica in interiorul nostru.
Iata de ex ce zice una din fetele carora le-a aparut Maica domnului la Garabandal, despre felul cum simteu ca erau chemate - uneori in puterea noptii - la locul aparitiilor:
Q.: The call, was it something you felt inside of you? Chemarea, era ceva simtit in interiorul tau?
Conchita: "I have never been able to explain it. It was like an immense joy that brings you to a place. Not knowing where you are going, just that you have to go there. Niciodata nu am fost capabila so explic. Era ca o bucurie imensa ce te duce intr-un loc. Nestiind unde te duci, ci numai ca trebuie sa fii acolo."
Cred ca prin asta a dat cea mai exacta definitie a chemarilor Sfantului Spirit. acelasi lucru trebuie sa-l fi simtit si Cristofor Columbus -= el mergea in necunoscut, dar trebuie ca o pasiune il indemna spre descoperirea Lumii Noi. Aceeasi pasiune au depus-o si o depun toti cei ce au o chemare pentru ceva, fie de natura religioasa, fie stiintifica, arta, literatura, muzica etc.
"here has been and is ever the promise to every soul that He, thy Father, thy God, will meet thee in thy holy temple. Then accept same. Prepare self. Dedicate self; making those necessary activities for insuring self of that influence, that activity on the part of self, and there needs be little fear--ever--to enter. For he that does so doubting already invites that which would bring corruption, dissension. But he that does so in the assurance that the promises are true, the promises are thine own, in insuring self and making secure.
Edgar Cayce Reading 877-2

Depend more upon the intuitive forces from within and not harken so much to that of outside influences--but learn to listen to that still small voice from within, remembering as the lesson as was given, not in the storm, the lightning, nor in any of the loud noises as are made to attract man, but rather in the still small voice from within does the impelling influence come to life in an individual that gives for that which must be the basis of human endeavor; for without the ability to constantly hold before self the ideal as is attempted to be accomplished, man becomes one as adrift, pulled hither and yon by the various calls and cries of those who would give of this world's pleasure in fame, fortune, or what not. Let these be the outcome of a life spent in listening to the divine from within, and not the purpose of the life.
Edgar Cayce Reading 239-1