personajul lui Saddam incepe din momentul in care a venit pe lume intr-un context extrem de turbulent. Tatal sau murise inainte, mama sa vroia sa avorteze, este disperata pt. ca de-abia pierduse primul fiu mort de cancer.
Cand in fine naste, mama- care era un fel de ghicitoare- ii da un nume infamant, Saddam, care in araba clasica inseamna "foarte certaret" or "foarte traumatizant", dar care in dialectul din Tikrit, provincia natala, inseamna in mod explicit "nenorocire".
Una din rarele ocazii in care Saddam a admis ca ar fi plans cand era adult fu in 1986, cand un consatean de-al sau, generalul Omar Al Hazzah se laudase in casa unei amante ca s-ar fi culcat cu mama lui Saddam. Adevarul despre profesiunea dizonorabila a mamei l-a sconvolto profund. Acel general, fiul lui si amanta au fost justitiati, casele lor rase la pamant. Raportul de iubire si ura cu mama lui i-a conditionat profund toata viata, relatiile lui cu alte femei si cu restul societatii.
Suspiciunea a devenit regula fundamentala a vietii sale, a conceptiei puterii si a modelului sau de societate. Intr-un discurs cadrelor partidului pronuntat in 1980, Saddam spuse:
"Invatati-i pe fii vostri sa se impotriveasca propriilor familii. Odata ce-i castigam pe adolescenti, vom putem taia iarba de sub picioarele dusmanilor nostri. Trebuie sa-i asediem pe adulti prin proprii lor fii, in afara si de alte mijloace. Invatati-i pe studenti sa se revolte impotriva propriilor parinti daca-i aud discutand despre secrete de Stat si sa-i mustreze ca fac o greseala". Asta este filozofia puterii care a transformat Irakul in "Regatul terorii".
In acelas mod Saddam a transferat, ca intr-un ciclu mecanic realitatea violentei la care a fost supus in timpul copilariei, la restul societatii, pana ce a transformat-o intr-un pilastru al regimului. Tatal sau vitreg Ibrahim Hassan Al Majid era obisnuit sa-l bata peste picioare cu un baston acoperit de catrame, constringandu-l sa sara in continuu ca sa evite loviturile.
Cand in 1963, dupa prima lovitura de Stat baathista, Saddam conducea interogatoriile comunistilor, a nationalistilor si a baathistilor rivali, ii placea sa loveasca cu un tub de guma flexibil, umplut cu pietre, peste mainile si picioarele prizonierului atarnat de un carlig la tavan. Succesiv si primul sau fiu Udai, cand avea 13 ani, a destainuit ca tatal sau "pana si azi ne bate cu un tub de guma daca se enerveaza".
|