Externe

In jurul pranzului am postat si eu un modest comentariu la subiectul "dezbatut" de articolul celor doi candidati la intrarea in "corpul laudatorilor fara frontiere" ca sa nu zic "fara rusine".
Dar postarea mea nu a trecut, caci demonstra clar ca Ziua face parte din acea parte a presei care il satisface integral pe Peter Gross.

Recunosc ca am exagerat putin, incercand sa caricaturizez presedintii americani (din 1944 si 2005) de la care am asteptat si asteptam sa trimita americanii in Romania.
Sa vina (in 1944 cand trebuia si cand am fi iesit si noi cu ceva castig), nu sa ni-i trimita pe cap ca acum in 2005 (cand scopurile sunt de alta natura si castigul romanului e greu de intrevazut fiindca de fapt lipseste cu desavarsire).
Ce ni se vantura pe la nas (ceva milioane pentru armata, Basarabia si etc... ) sunt praf in ochii prostilor.
Suntem bucurosi ca intram intr-un bucluc din care altii nu stiu cum sa iasa.
Suntem bucurosi ca punem de buna voie teritoriul nostru pentru a construi baze da atac ale altor popoare.
Suntem bucurosi ca suntem... inconstienti.
Daca asta inseamna ca ne vindem tara, trec si eu fara rezerve in tabara "detractorilor" care cer sa nu o facem.

Incerc sa refac postarea de la pranz, cu rectificari de rigoare.
----------------------
Un popor mai rabdator si mai credul ca poporul roman ...mai va.
Desi au trecut 61 de ani de cand spera sa vina americanii, el ii mai astepta si acum.

Ma intreb ca daca nu au venit in 1944, cand ne trebuiau si cand erau condusi de un presedinte ales. in afara canoanelor, de 3 ori, dece ar veni acum cand de fapt nu ne mai trebuiesc si sunt condusi de un texan ales in conditii destul de neclare de doua ori.

Recunosc ca am fost la inceput impacientat ca nu se recunosc meritele si rezultatele vizitei in America. Ca doar ar trebui sa ne umple inimile de mandrie patriotica.

Numai ca intre timp m-am dezumflat precum broasca lui Cralov.
Asta pentru ca am ascultat o emisiune TV unde un analist politic cu fata mai mult de mascarici din comedia del arte, a demontat bucata cu bucata cortina aurita trasa peste vizita la Wasington.
Analistul,era invitat al unui comentator care se remarca in ultima vreme, prin faptul ca sta caineste cu dintii in gatul monarhie si cu mana, parinteste, pe crestetul homosexualilor.

Daca la inceput eram convins si indignat de faptul ca cei doi sunt platiti ,de forte oculte. sa-l desfiinteze pe CCL-ul de la Cotroceni, la sfarsitul emisiunii am plecat, vorba lui Nastase, cu ideile lor.

Ca sa fie mai convingator, analistul cu fata de mascarici se zgaia intr-un display de 19" al unui laptop si se stramba de ras cum se poate ca prin cateva omisiuni din textele conferintei de presa si stenogramele intalnirilor de la Wasington, sa se deturneze complet rezultatele vizitei "of the Number One", si sa se transfome totul intr-o victorie fara precedent, cand de fapt era tocmai invers.
Si omul sustinea ce spune cu citate din documentele originale americane.
Ba in plus, a aratat ca intr-un limbaj conventional cunoscut numai de mediile americane, lui Number One i s-a servit de catre Gigi Bucsa, poanta cu deja celebrul curcubeu, cu care a fost intampinat Bush la Bucuresti.
Si in timp ce el o lua de buna, ca un semnal de prietenie american, cei informati radeau...de el.

Cu alte cuvinte de pe axa Londra-Wasington ne-am ales cu preful de pe toba.

Se poate, ca in replica, sa ne alegem cu o noua portie de praf si de pe cararile nebatute inca de Number One prin batrana si fascinanta Europa.
Si nu ar fi de mirare, caci multe bataturi au fost calcate la declararea axei Bucuresti-Londra-Wasington.

Un prim semnal a venit de pe traseul Bucuresti-Paris-Madrid si retur.
Cineva trebuie sa ne traga si de urechi, ca numai laudele si infierarile proletare ale ilustrului necunoscut Peter Gross nu ne fac mai fericiti decat suntem in realitate.

Ce scrie si cum scrie Peter Gross ne aduce aminte de rechizitoriile comuniste din procesele Canalului si nu de gandirea unui mare profesor de stiinta a presei asa cum se prezinta el.

Si in incheiere o meditatie de roman...neinstruit si...neacomodat cu capitalismul.
Bine mai traiesc unii...care taie frunza la caini gen Peter Gross, fata de unul care-si rupe oasele muncind, pentru ca el si semenii lui sa traiasca mai bine.

Asa ca din punctul meu de vedere nu-i mai astept pe ami, ma multumesc cu Petre Gross.

Nu stiu cine-i acest Peter Gross, ziarist si mai stiu si eu ce profesor. Eu stiu de un alt Peter Gross, mare comediant, mascarici si iluzionist.
O fi acelasi?
In rest, analiza excelenta!

Toate bune,

Zen






La 2005-03-16 20:17:40, cetateanul turmentat a scris:

> 
> In jurul pranzului am postat si eu un modest comentariu la subiectul
> "dezbatut" de articolul celor doi candidati la intrarea in
> "corpul laudatorilor fara frontiere" ca sa nu zic
> "fara rusine".
> Dar postarea mea nu a trecut, caci demonstra clar ca Ziua face parte
> din acea parte a presei care il satisface integral pe Peter Gross.
> 
> Recunosc ca am exagerat putin, incercand sa caricaturizez presedintii
> americani (din 1944 si 2005) de la care am asteptat si asteptam sa
> trimita americanii in Romania.
> Sa vina (in 1944 cand trebuia si cand am fi iesit si noi cu ceva
> castig), nu sa ni-i trimita pe cap ca acum in 2005 (cand scopurile
> sunt de alta natura si castigul romanului e greu de intrevazut
> fiindca de fapt lipseste cu desavarsire).
> Ce ni se vantura pe la nas (ceva milioane pentru armata, Basarabia si
> etc... ) sunt praf in ochii prostilor.
> Suntem bucurosi ca intram intr-un bucluc din care altii nu stiu cum sa
> iasa.
> Suntem bucurosi ca punem de buna voie teritoriul nostru pentru a
> construi baze da atac ale altor popoare.
> Suntem bucurosi ca suntem... inconstienti.
> Daca asta inseamna ca ne vindem tara, trec si eu fara rezerve in
> tabara "detractorilor" care cer sa nu o facem.
> 
> Incerc sa refac postarea de la pranz, cu rectificari de rigoare.
> ----------------------
> Un popor mai rabdator si mai credul ca poporul roman ...mai va.
> Desi au trecut 61 de ani de cand spera sa vina americanii, el ii mai
> astepta si acum.
> 
> Ma intreb ca daca nu au venit in 1944, cand ne trebuiau si cand erau
> condusi de un presedinte ales. in afara canoanelor, de 3 ori, dece ar
> veni acum cand de fapt nu ne mai trebuiesc si sunt condusi de un texan
> ales in conditii destul de neclare de doua ori.
> 
> Recunosc ca am fost la inceput impacientat ca nu se recunosc meritele
> si rezultatele vizitei in America. Ca doar ar trebui sa ne umple
> inimile de mandrie patriotica.
> 
> Numai ca intre timp m-am dezumflat precum broasca lui Cralov.
> Asta pentru ca am ascultat o emisiune TV unde un analist politic cu
> fata mai mult de mascarici din comedia del arte, a demontat bucata cu
> bucata cortina aurita trasa peste vizita la Wasington.
> Analistul,era invitat al unui comentator care se remarca in ultima
> vreme, prin faptul ca sta caineste cu dintii in gatul monarhie si cu
> mana, parinteste, pe crestetul homosexualilor.
> 
> Daca la inceput eram convins si indignat de faptul ca cei doi sunt
> platiti ,de forte oculte. sa-l desfiinteze pe CCL-ul de la Cotroceni,
> la sfarsitul emisiunii am plecat, vorba lui Nastase, cu ideile lor.
> 
> Ca sa fie mai convingator, analistul cu fata de mascarici se zgaia
> intr-un display de 19" al unui laptop si se stramba de ras cum
> se poate ca prin cateva omisiuni din textele conferintei de presa si
> stenogramele intalnirilor de la Wasington, sa se deturneze complet
> rezultatele vizitei "of the Number One", si sa se transfome
> totul intr-o victorie fara precedent, cand de fapt era tocmai invers.
> Si omul sustinea ce spune cu citate din documentele originale
> americane.
> Ba in plus, a aratat ca intr-un limbaj conventional cunoscut numai de
> mediile americane, lui Number One i s-a servit de catre Gigi Bucsa,
> poanta cu deja celebrul curcubeu, cu care a fost intampinat Bush la
> Bucuresti.
> Si in timp ce el o lua de buna, ca un semnal de prietenie american,
> cei informati radeau...de el.
> 
> Cu alte cuvinte de pe axa Londra-Wasington ne-am ales cu preful de pe
> toba.
> 
> Se poate, ca in replica, sa ne alegem cu o noua portie de praf si de
> pe cararile nebatute inca de Number One prin batrana si fascinanta
> Europa.
> Si nu ar fi de mirare, caci multe bataturi au fost calcate la
> declararea axei Bucuresti-Londra-Wasington.
> 
> Un prim semnal a venit de pe traseul Bucuresti-Paris-Madrid si retur.
> Cineva trebuie sa ne traga si de urechi, ca numai laudele si
> infierarile proletare ale ilustrului necunoscut Peter Gross nu ne fac
> mai fericiti decat suntem in realitate.
> 
> Ce scrie si cum scrie Peter Gross ne aduce aminte de rechizitoriile
> comuniste din procesele Canalului si nu de gandirea unui mare
> profesor de stiinta a presei asa cum se prezinta el.
> 
> Si in incheiere o meditatie de roman...neinstruit si...neacomodat cu
> capitalismul.
> Bine mai traiesc unii...care taie frunza la caini gen Peter Gross,
> fata de unul care-si rupe oasele muncind, pentru ca el si semenii lui
> sa traiasca mai bine.
> 
> Asa ca din punctul meu de vedere nu-i mai astept pe ami, ma multumesc
> cu Petre Gross.
> 
> 
> 
> 

..cele 100 milioane de dolari si cum acestea au intarziat sa apara,a luat decizia de a-si retrage trupele din Irak.

> Nu stiu cine-i acest Peter Gross, ziarist si mai stiu si eu ce
> profesor. Eu stiu de un alt Peter Gross, mare comediant, mascarici si
> iluzionist.
> O fi acelasi?
> In rest, analiza excelenta!
>
> Toate bune,
>
> Zen
>
>
>
>
>
>
> La 2005-03-16 20:17:40, cetateanul turmentat a scris:
>
> >
> > In jurul pranzului am postat si eu un modest comentariu la subiectul
> > "dezbatut" de articolul celor doi candidati la intrarea in
> > "corpul laudatorilor fara frontiere" ca sa nu zic
> > "fara rusine".
> > Dar postarea mea nu a trecut, caci demonstra clar ca Ziua face parte
> > din acea parte a presei care il satisface integral pe Peter Gross.
> >
> > Recunosc ca am exagerat putin, incercand sa caricaturizez presedintii
> > americani (din 1944 si 2005) de la care am asteptat si asteptam sa
> > trimita americanii in Romania.
> > Sa vina (in 1944 cand trebuia si cand am fi iesit si noi cu ceva
> > castig), nu sa ni-i trimita pe cap ca acum in 2005 (cand scopurile
> > sunt de alta natura si castigul romanului e greu de intrevazut
> > fiindca de fapt lipseste cu desavarsire).
> > Ce ni se vantura pe la nas (ceva milioane pentru armata, Basarabia si
> > etc... ) sunt praf in ochii prostilor.
> > Suntem bucurosi ca intram intr-un bucluc din care altii nu stiu cum sa
> > iasa.
> > Suntem bucurosi ca punem de buna voie teritoriul nostru pentru a
> > construi baze da atac ale altor popoare.
> > Suntem bucurosi ca suntem... inconstienti.
> > Daca asta inseamna ca ne vindem tara, trec si eu fara rezerve in
> > tabara "detractorilor" care cer sa nu o facem.
> >
> > Incerc sa refac postarea de la pranz, cu rectificari de rigoare.
> > ----------------------
> > Un popor mai rabdator si mai credul ca poporul roman ...mai va.
> > Desi au trecut 61 de ani de cand spera sa vina americanii, el ii mai
> > astepta si acum.
> >
> > Ma intreb ca daca nu au venit in 1944, cand ne trebuiau si cand erau
> > condusi de un presedinte ales. in afara canoanelor, de 3 ori, dece ar
> > veni acum cand de fapt nu ne mai trebuiesc si sunt condusi de un texan
> > ales in conditii destul de neclare de doua ori.
> >
> > Recunosc ca am fost la inceput impacientat ca nu se recunosc meritele
> > si rezultatele vizitei in America. Ca doar ar trebui sa ne umple
> > inimile de mandrie patriotica.
> >
> > Numai ca intre timp m-am dezumflat precum broasca lui Cralov.
> > Asta pentru ca am ascultat o emisiune TV unde un analist politic cu
> > fata mai mult de mascarici din comedia del arte, a demontat bucata cu
> > bucata cortina aurita trasa peste vizita la Wasington.
> > Analistul,era invitat al unui comentator care se remarca in ultima
> > vreme, prin faptul ca sta caineste cu dintii in gatul monarhie si cu
> > mana, parinteste, pe crestetul homosexualilor.
> >
> > Daca la inceput eram convins si indignat de faptul ca cei doi sunt
> > platiti ,de forte oculte. sa-l desfiinteze pe CCL-ul de la Cotroceni,
> > la sfarsitul emisiunii am plecat, vorba lui Nastase, cu ideile lor.
> >
> > Ca sa fie mai convingator, analistul cu fata de mascarici se zgaia
> > intr-un display de 19" al unui laptop si se stramba de ras cum
> > se poate ca prin cateva omisiuni din textele conferintei de presa si
> > stenogramele intalnirilor de la Wasington, sa se deturneze complet
> > rezultatele vizitei "of the Number One", si sa se transfome
> > totul intr-o victorie fara precedent, cand de fapt era tocmai invers.
> > Si omul sustinea ce spune cu citate din documentele originale
> > americane.
> > Ba in plus, a aratat ca intr-un limbaj conventional cunoscut numai de
> > mediile americane, lui Number One i s-a servit de catre Gigi Bucsa,
> > poanta cu deja celebrul curcubeu, cu care a fost intampinat Bush la
> > Bucuresti.
> > Si in timp ce el o lua de buna, ca un semnal de prietenie american,
> > cei informati radeau...de el.
> >
> > Cu alte cuvinte de pe axa Londra-Wasington ne-am ales cu preful de pe
> > toba.
> >
> > Se poate, ca in replica, sa ne alegem cu o noua portie de praf si de
> > pe cararile nebatute inca de Number One prin batrana si fascinanta
> > Europa.
> > Si nu ar fi de mirare, caci multe bataturi au fost calcate la
> > declararea axei Bucuresti-Londra-Wasington.
> >
> > Un prim semnal a venit de pe traseul Bucuresti-Paris-Madrid si retur.
> > Cineva trebuie sa ne traga si de urechi, ca numai laudele si
> > infierarile proletare ale ilustrului necunoscut Peter Gross nu ne fac
> > mai fericiti decat suntem in realitate.
> >
> > Ce scrie si cum scrie Peter Gross ne aduce aminte de rechizitoriile
> > comuniste din procesele Canalului si nu de gandirea unui mare
> > profesor de stiinta a presei asa cum se prezinta el.
> >
> > Si in incheiere o meditatie de roman...neinstruit si...neacomodat cu
> > capitalismul.
> > Bine mai traiesc unii...care taie frunza la caini gen Peter Gross,
> > fata de unul care-si rupe oasele muncind, pentru ca el si semenii lui
> > sa traiasca mai bine.
> >
> > Asa ca din punctul meu de vedere nu-i mai astept pe ami, ma multumesc
> > cu Petre Gross.
> >
> >
> >
> >
>
>

Daca pe tine te convinge Valerian Stan inseamna ca ai o problema cu bautura?
Cam asa e logica ta.
Pai ce castig vroiau tu sa aiba Romania din al II-lea razboi mondial?
Cum sa iasa in castig Romania daca a fost tara invinsa?
Ce castig au avut polonezii, care au luat-o rau pe coaja, in urma aceluiasi razboi?
Bati campii pe multe linii ... parerea mea.

Faptul ca americanii vor avea baze in Romania este un castig atat pentru siguranta Romaniei cat si financiar. Nemtilor le pare rau ca americanii isi vor lua bazele din tara lor ... au de pierdut financiar.

Semnalul de care vorbesti pe ruta Bucuresti - Paris - Madrid este o diversiune de doi lei ... ce legatura are vizita lui Basescu la Washinton cu niste jandarmi spanioli ... numai tu stii?


La 2005-03-16 20:17:40, cetateanul turmentat a scris:
> In jurul pranzului am postat si eu un modest comentariu la subiectul
> "dezbatut" de articolul celor doi candidati la intrarea in
> "corpul laudatorilor fara frontiere" ca sa nu zic
> "fara rusine".
> Dar postarea mea nu a trecut, caci demonstra clar ca Ziua face parte
> din acea parte a presei care il satisface integral pe Peter Gross.
> 
> Recunosc ca am exagerat putin, incercand sa caricaturizez presedintii
> americani (din 1944 si 2005) de la care am asteptat si asteptam sa
> trimita americanii in Romania.
> Sa vina (in 1944 cand trebuia si cand am fi iesit si noi cu ceva
> castig), nu sa ni-i trimita pe cap ca acum in 2005 (cand scopurile
> sunt de alta natura si castigul romanului e greu de intrevazut
> fiindca de fapt lipseste cu desavarsire).
> Ce ni se vantura pe la nas (ceva milioane pentru armata, Basarabia si
> etc... ) sunt praf in ochii prostilor.
> Suntem bucurosi ca intram intr-un bucluc din care altii nu stiu cum sa
> iasa.
> Suntem bucurosi ca punem de buna voie teritoriul nostru pentru a
> construi baze da atac ale altor popoare.
> Suntem bucurosi ca suntem... inconstienti.
> Daca asta inseamna ca ne vindem tara, trec si eu fara rezerve in
> tabara "detractorilor" care cer sa nu o facem.
> 
> Incerc sa refac postarea de la pranz, cu rectificari de rigoare.
> ----------------------
> Un popor mai rabdator si mai credul ca poporul roman ...mai va.
> Desi au trecut 61 de ani de cand spera sa vina americanii, el ii mai
> astepta si acum.
> 
> Ma intreb ca daca nu au venit in 1944, cand ne trebuiau si cand erau
> condusi de un presedinte ales. in afara canoanelor, de 3 ori, dece ar
> veni acum cand de fapt nu ne mai trebuiesc si sunt condusi de un texan
> ales in conditii destul de neclare de doua ori.
> 
> Recunosc ca am fost la inceput impacientat ca nu se recunosc meritele
> si rezultatele vizitei in America. Ca doar ar trebui sa ne umple
> inimile de mandrie patriotica.
> 
> Numai ca intre timp m-am dezumflat precum broasca lui Cralov.
> Asta pentru ca am ascultat o emisiune TV unde un analist politic cu
> fata mai mult de mascarici din comedia del arte, a demontat bucata cu
> bucata cortina aurita trasa peste vizita la Wasington.
> Analistul,era invitat al unui comentator care se remarca in ultima
> vreme, prin faptul ca sta caineste cu dintii in gatul monarhie si cu
> mana, parinteste, pe crestetul homosexualilor.
> 
> Daca la inceput eram convins si indignat de faptul ca cei doi sunt
> platiti ,de forte oculte. sa-l desfiinteze pe CCL-ul de la Cotroceni,
> la sfarsitul emisiunii am plecat, vorba lui Nastase, cu ideile lor.
> 
> Ca sa fie mai convingator, analistul cu fata de mascarici se zgaia
> intr-un display de 19" al unui laptop si se stramba de ras cum
> se poate ca prin cateva omisiuni din textele conferintei de presa si
> stenogramele intalnirilor de la Wasington, sa se deturneze complet
> rezultatele vizitei "of the Number One", si sa se transfome
> totul intr-o victorie fara precedent, cand de fapt era tocmai invers.
> Si omul sustinea ce spune cu citate din documentele originale
> americane.
> Ba in plus, a aratat ca intr-un limbaj conventional cunoscut numai de
> mediile americane, lui Number One i s-a servit de catre Gigi Bucsa,
> poanta cu deja celebrul curcubeu, cu care a fost intampinat Bush la
> Bucuresti.
> Si in timp ce el o lua de buna, ca un semnal de prietenie american,
> cei informati radeau...de el.
> 
> Cu alte cuvinte de pe axa Londra-Wasington ne-am ales cu preful de pe
> toba.
> 
> Se poate, ca in replica, sa ne alegem cu o noua portie de praf si de
> pe cararile nebatute inca de Number One prin batrana si fascinanta
> Europa.
> Si nu ar fi de mirare, caci multe bataturi au fost calcate la
> declararea axei Bucuresti-Londra-Wasington.
> 
> Un prim semnal a venit de pe traseul Bucuresti-Paris-Madrid si retur.
> Cineva trebuie sa ne traga si de urechi, ca numai laudele si
> infierarile proletare ale ilustrului necunoscut Peter Gross nu ne fac
> mai fericiti decat suntem in realitate.
> 
> Ce scrie si cum scrie Peter Gross ne aduce aminte de rechizitoriile
> comuniste din procesele Canalului si nu de gandirea unui mare
> profesor de stiinta a presei asa cum se prezinta el.
> 
> Si in incheiere o meditatie de roman...neinstruit si...neacomodat cu
> capitalismul.
> Bine mai traiesc unii...care taie frunza la caini gen Peter Gross,
> fata de unul care-si rupe oasele muncind, pentru ca el si semenii lui
> sa traiasca mai bine.
> 
> Asa ca din punctul meu de vedere nu-i mai astept pe ami, ma multumesc
> cu Petre Gross.
> 
> 
> 
>