Editorial

Mi-aduc inca aminte de zilele tulburi din decembrie 1989. Insingerat si binecuvintat. Pe la televizor se perindau tot felul de figuri noi. Unele interesante, altele dubioase. . . dar impresia generala, chiar asa de circ cum era, contrasta puternic cu "ordinea" morbida a Televiziunii Romane de pina atunci, cu morga scrobita a crainicilor vestind ultimele cuceriri ale societatii multilateral dezvoltate.

In amalgamul acela, a aparut si Alexandru Paleologu. Il citisem, desigur, dar nu il vazusem niciodata. Avea frumusetea aristocratica a intelectualului nascut, nu facut (chiar daca in realitate intelectualul nu se naste, se face), exhiba fragranta unui debit verbal coerent dar usor necontrolat, era viu, stingaci, se bilbiia si totodata forja metafore memorabile. Cuceritor si spontan, exprima emotie si clasa. De neinchipuit pentru televiziunea romana a anului 1989. Ce a spus imi amintesc vag, dar imi amintesc ca atunci in sfirsit am avut impresia ca da, Ceausescu a cazut. (Inca nu fusese impuscat.) Pentru ca un om ca Alexandru Paleologu a putut sa apara la televizor.

Mai tirziu l-am si intilnit in persoana. Era vara, avea vreo 75 de ani si se tinea extrem de bine pentru acea virsta. (Imi pare cu adevarat rau ca acum l-au mai ajuns din urma neajunsurile virstei.) Eleganta Dlui Paleologu - in acea caldura purta sandale fara sosete si o simpla camasa alba cu mineca scurta - se datora in primul rind elegantei interioare. Imi place sa imi imaginez ca si in inchisoare era, cumva, intr-un fel greu de inteles, un om elegant, cu toata mizeria si umilintele prin care treceau cu totii, prizonieri politici ai unui regim criminal. Mai mult decit un scriitor important (care, modest si atit de inteligent cum este, probabil nici nu se crede), Dl. Paleologu a reprezentat si reprezinta o *prezent[z]a*, un reper, o inspiratie.

Un model al perfectiunii? El ar fi primul sa o nege, inainte de-a apuca sa o faca dusmanii. Insa putini i-ar nega calitatea de a inspira incredere in fondul bun al fiintei umane, prin felul in care vorbeste, prin felul in care intelege sa onoreze o prietenie si sa implineasca un destin. Sper ca munca de scriere a memoriilor la care lucreaza de zeci de ani inainteaza frumos si ca voi apuca sa le citesc inainte, cu mult inainte ca Dl. Paleologu sa devina un "rege in moarte", precum este un boier in ale vietii.

cu ginduri bune,
Marc