Cristian UNTEANU, bs801401@skynet.be 

Nu va fi usor pentru o tara a carei politica de supravietuire economica si sociala este creionata la Bucuresti dupa dictarea nemiloasa a celor care sunt acum singurii nostri creditori, exigenti pana la nemilosenie: FMI si, in mai mica masura, Uniunea Euro�pea�na. Problema cea mai grava cu care urmeaza sa se confrunte Romania in 2010 o reprezinta, fara nici un fel de indoiala, efectele (pe care unii analisti le prevad deja ca devastatoare) masurilor draconice cerute de institutiile financiare internationale pentru a mai acorda urmatoarele transe ale unui imprumut deja convenit. Umilitoare situatie deoarece, dupa cum se vede, preocupati de dorinta de a-si vedea banii inapoi, institutiile respective forteaza mana guvernului de la Bucuresti pentru a opera reforme structurale ale aparatului administrativ, considerat supradimensionat, ineficient si corupt. In principiu, nimic rau in asta, numai ca aceste reforme erau deja inscrise in programele de preaderare precum si in promisiunile postaderare facute la Bruxelles. Daca ar fi fost facute la timp, atunci cu siguranta costurile sociale pentru 2010 nu ar fi fost intr-atat de dramatice ca cele care se arata la orizont, nefiind facute sub presiunea timpului si a perspectivei imediate de a intra in insolventa. Sigur, efectele crizei mondiale nu puteau ocoli Romania. Numai ca cele mai multe dintre statele membre UE nu au avut nevoie de apelul la FMI, datorita unei clase politice responsabile si profesioniste care a stiut sa profite la maximum de avantajele prezentei in jocul european. Astfel, noi suntem in situatia de a face apel la FMI pentru supravietuirea nationala pe durata urmatoarelor luni, ne indatoram acolo pentru o foarte lunga perioada, contractam apoi in disperare alte imprumuturi de pe piata libera bancara cu dobanzi salbatice, totul platit din buzunarul cetateanului roman. Dar, in acelasi timp, accesam banii europeni intr-o proportie infima, cu toate ca banii aceia sunt alocati Romaniei si nu ar fi trebuit decat proiecte pentru ca ei sa vina direct, fara alte conditii decat competitivitatea si fezabilitatea unei idei. Poate, manati nu de stiinta guvernarii, ci de criza in care ne aflam, politicienii vor considera in fine ca ar fi chiar cazul sa folosim gramezile de bani europeni si sa transformam asta in prioritate nationala. Poate ca da, cine stie, iar atunci s-ar da si un semn de speranta care sa se constituie si in factor de jugulare a uriasei hemoragii de inteligenta din Romania catre oriunde in lume pentru ca, spun tinerii si nu numai ei, "oricum, trebuie sa fie mai multe sanse decat aici!". Ignorata, bagatelizata sau tinuta dupa obicei sub presul unei pudice dorinte a nu "da rau in fata strainilor", fenomenul este la fel de grav si cu consecinte la fel de importante pe termen mediu si lung precum criza economica si sociala de acum. Daca aceasta din urma ameninta sa ne arunce peste cateva luni in insolventa de sistem, exodul de inteligenta si forta de munca inalt calificata risca sa declaseze Romania ca tara si sa micsoreze semnificativ puterea sa de a concura in mod real in jocurile europene. In acest context, mi se pare aiuritor si nedrept ca prima mare lovitura vizibila pe plan social in raport cu disponibilizarile cerute de FMI sa fie in invatamant, ceea ce va avea ca efect direct inrautatirea conditiilor in care se invata in scoala. Asta daca presupunem ca cineva ar mai avea nevoie de oamenii cu scoala, caci premierul Boc s-a si grabit sa-i anunte pe tinerii studiosi, de altfel mari amatori de gasit slujbe in Romania, ca ei vor fi primii dati afara, data fiind capacitatea lor mai mare de readaptare. Daca asa stau lucrurile, comportamentul este foarte apropiat de cel al unui negustor perdant care incearca cu orice chip sa-si tina in viata afacerea apeland la camatari, apoi la altii noi, cat il va tine ata. Sa speram insa, odata cu urarea de An Nou cu sanatate si fericire, ca toate acestea nu sunt decat povesti dintr-o alta tara si pentru alti oameni. Timpul sarbatorilor anuleaza toate cele rele, le pune in paranteza sau poate chiar le exorcizeaza. Sa ne auzim la anul, intr-o lumea mai buna! La multi ani!