George SCARLAT, george.scarlat@ziua.ro 

Politicienii ucraineni, aflati in campanie electorala pentru alegerile prezidentiale, si-au inventat un nou dusman, anume Romania. Tema agresorului imaginar domina delirul electoral ucrainean. Romanii au pretentii teritoriale fata de Ucraina si au castigat procesul de la Haga privind platoul continental al Marii Negre datorita unei vaste conspiratii occidentale. Romania nesatula ar vrea sa puna mana pe Insula Serpilor, dar si pe Bucovina de Nord si Basarabia de Sud, motiv pentru care ar imparti pasapoarte romanilor din regiune. Imperialistii de la Bucuresti s-ar opune canalului Bistroe nu din cauza incalcarii de catre Kiev a acordurilor internationale, ci pentru ca ar vrea sa goneasca Ucraina de la gurile Dunarii. Totodata, Romania ar sabota si rolul Ucrainei ca putere la Marea Neagra. Se urmareste de fapt reconstituirea Romaniei Mari prin anexarea R. Moldova la Romania, catastrofa geopolitica fata de care Ucraina trebuie sa combata prin orice mijloace, inclusiv prin crearea unei largi coalitii internationale. Pe undeva, ca roman, este reconfortant sa auzi asemenea nazdravanii. Cazut in reverie, ai putea sa-ti imaginezi ca tara ta e o mare putere, dura si nemiloasa, mai ceva ca perfidul Albion pe vremuri. Realitatea arata insa ca "imperialismul romanesc" exista doar in mintea nebunilor de peste Nistru. Romania incurajeaza Parteneriatul Estic al UE din care face parte si Ucraina si a sprijinit sincer candidatura la NATO a Kievului. Ar vrea sa demareze si proiectul euroregiunilor romano-ucrainene, desi merge greu pentru ca paranoia ucraineana suspecteaza intentia de creare a Romaniei Mari, care ar include chiar si o Transnistrie antonesciana, intinsa pana la raul Bug. In ce priveste procesul de la Haga, era o naivitate pentru ucraineni sa creada ca daca monteaza un bancomat pe Insula Serpilor vor pacali instanta ca e vorba de o insula locuita, nicidecum de o stanca. Canalul Bistroe nu e o miza pentru Ucraina, ci doar pentru oligarhii care au incasat bani publici pentru aceasta lucrare. Pentru Romania nici atat. Traficul maritim-fluvial se face pe Canalul Dunare - Marea Neagra, iar Bucurestiul a lasat in paragina pana si Bratul Sulina. In afara de retorica electorala, in cazul Ucrainei, un stat tanar, e vorba de nesiguranta data de criza de identitate. De aici si paranoia antiromaneasca. Ucrainenii spun mereu ca sunt ucraineni, nu "malorusi" (rusi mici), ceea ce suna cam ca afirmatia ca romanii sunt romani. Le tot amintesc rusilor ca sunt ca doi soti divortati care nu mai au nimic in comun, punere la punct la fel de normala ca reafirmarea independentei Romaniei fata de Turcia. Se adauga si provincialismul celor de la Kiev. Totusi, Ucraina nu era decat o periferie a Imperiului. In campania electorala romaneasca Ucraina a ocupat 60 de secunde din discursul candidatilor. Mass-media din Romania nici nu mai preia atacurile ucrainene trecandu-le deja la capitolul "declaratii exotice". Multi romani ar avea dificultati in a indica Ucraina printre vecinii Romaniei la o intrebare dintr-un chestionar sociologic. E cam umilitor pentru "Marea Putere de la Marea Neagra", dar pentru opinia publica romaneasca ea nici nu prea exista. Dupa principiul "cu nebunii nu te pui", Romania nu are decat sa continue cooperarea in cadrul UE si NATO la Parteneriatul Estic si Parteneriatul pentru Pace, foruri unde participa si Ucraina. Iar viitoarele autoritati de la Kiev ar trebui sa inteleaga ca indiferent daca vor avea sau nu orientare euro-atlantica, inrautatirea unilaterala a relatiilor cu Romania nu le va ajuta deloc.