De cativa ani buni, Kazah�stanul se confrunta cu o pro�ble�ma ingrijoratoare - dispa�ritia Marii Aral. Astfel, s-a vazut nevoit sa elaboreze un program complex, intr-o tentativa supraomeneasca de a salva macar o mica parte a acestei mari. In pre�zent, viata revine in aceasta regiune in care retragerea apelor a lasat in urma un desert, dar nivelul Aralului Mare continua sa scada. Incepand cu 1961, nivelul Marii Aral a inceput sa scada cu o viteza de-a dreptul ingrijoratoare. Si asta din cauza deturnarii apelor Amudariei si Sardariei, care alimentau marea, spre canalele de irigare din Asia Centrala. Apa s-a retras la peste 125 de km de Aralsk, orasul aflat la malul marii. Marile proiecte sovietice de irigatii sun cele care au condamnat marea la disparitie. In prezent, Aralsk este un oras inconjurat de nisipuri, iar cea mai mare parte a locuitorilor au fost nevoiti sa plece in cautarea unui loc de munca, in alta parte. In anul 1987, Aralul s-a separat in doua bazine independente: Aralul Mare si Aralul Mic - cel din urma avand cu trei ani in urma suprafata de 3,3 mii km. In 1996, Kazahstanul a demarat constructia unui baraj - cu o lungime de 13 km - pentru a evita scurgerea surplusului de apa din Aralul Mic, alimentat de Sardaria, spre Aralul Mare. Aceasta a condus la o stabilizare si chiar la o usoara crestere a nivelului apei in Aralul Mic cu 12 metri. Marea a inceput sa se apropie de Aralsk, acum situandu-se la circa 30 de km de oras. Datorita unui imprumut acordat de Banca Mondiala, in 2010 va fi posibila continuarea in forta a celei de-a doua faze a programului national de refacere a portului Aralsk. Costul lucrarilor se va ridica la suma de 170 de milioane de euro. Se va construi un al doilea dig care va permite cresterea nivelului apei cu inca 4 metri si astfel vor fi acoperiti si cei 30 de km ramasi pana la Aralsk, pana in 2012, potrivit autoritatilor orasului. In aceasta zona viata este foarte grea. Temperatura urca vara la 45 de grade Celsius, iar iarna poate ajunge chiar si la minus 25 de grade Celsius. Copaci nu exista in zona. In schimb nisip este din belsug. In asteptarea unui miracol Cand marea a inceput sa dispara, locuitorii zonei s-au apucat de cresterea dromaderilor si a caprelor. Industria pescuitului a fost nimicita deoarece au disparut speciile de pesti din cauza cresterii salinitatii. Salvarea acestei mari implica eforturi enorme. Din cauza retragerii apelor, sarea s-a depus pe solul gol si odata cu ea si resturile de pesticide folosite in cantitati mari in agricultura, in epoca sovietica. Aceste soluri sarate si poluate nu sunt bune pentru niciun fel de cultura. Vantul imprastie sarea si o depune pe alte terenuri pe o raza de 250 km. Astfel se propaga poluarea solurilor. Pentru a retine sarea, autoritatile au hotarat replantarea cu singurul arbust care creste in aceste soluri, saxaulul - Haloxylon ammodendron - , ale carui radacini profunde franeaza eroziunea solurilor. Dar locuitorii au inceput sa-l taie ca sa-l foloseasca drept lemn de foc. Acesti arbusti sunt singura resursa naturala. In jurul Aralskului, cresterea nivelului marii pare un adevarat miracol. Datorita digurilor, suprafata de apa se extinde si viata revine in aceste zone desertice. Este o sansa doar pentru o parte a acestui bazin, in cealalta situatia continua sa se degradeze. Salvarea intregii mari ar necesita eforturi mult prea mari pe care guvernantii regiunii nu sunt inca pregatiti sa le faca.

Ana Munteanu, anamaria.munteanu@ziua.ro