Mai avem trei zile si trecem, sontac, sontac, peste cel mai dureros, mai anacronic si mai tenebros an din '89 incoace. Electoralele si criza economica au secatuit buzunarele romanilor obisnuiti, dar, mai ales, vistieriile oamenilor de afaceri aciuati pe langa partidele politice. Evident, nu le plang de mila celor din ultima categorie, numai ca, vrem-nu vrem, ei sunt cei care misca tara, societatile lor fiind cele care "formateaza" o buna parte din Bugetul de stat. De aceea, 2010 - un an partial intunecat, dupa cum ne-a anuntat Boc Resapat - va fi consemnat ca o perioada de cotitura pentru multe dintre firmele particulare. 2010 va fi anul desfiintarii unui numar impresionant de societati care, pana mai ieri, nu aveau probleme financiare deosebite. Peste tot se vorbeste de "sacrificarea" bugetarilor si se plange pe umarul lor. Este bine ca avem un astfel de com�portament. Ramane, totusi, un mister: de ce politicienii si ministrii uita ca, fara "particulari" puternici, am avea o economie de nivel mediocru, o tara fara viitor? De ce nu plange nimeni pe umarul angajatilor de la "particulari"? Sa fie oare doar efectul binecunoscutei expresii romanesti "sa moara si capra vecinului"? Sau mai degraba, cand vine vorba de "particulari", ei trebuie sa fie lasati sa se descurce singuri in jungla economica, iar cand vorbim de bu�getari, acestia trebuie protejati indiferent de consecinte? Asa, dintr-o data, nu mai suntem toti romani?

Mihai PALSU